Am parcurs topicul in diagonala si s-ar putea sa nu fi inteles miza acestei polemici, insa am intrat aici doar sa-i multumesc domnului Mihnea Dragomir pt. citatul din Sf. Ciprian, pentru ca acele cuvinte imi lamuresc un cuvant greu de inteles al Sf. Simeon al Tesalonicului: „cel care n-a fost uns cu Sfântul Mir nu este deplin botezat" (in lucrarea Despre Sfintele Taine, 43, Patrologia Graeca 155, 188A), si in acelasi timp imi confirma ca practica ortodoxa a savarsirii celor trei sfinte taine consecutiv in aceeasi zi e cea de dorit pentru mantuire.
Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Pentru heterodocsii care isi spun "ortodocsi", considerand ca nasterea din nou ar fi la Mirungere (sau altadata) si nu la Botez, iata invatatura Sfintilor Parinti. Sa luam, de exemplu, pe Sf Ciprian:
"[O]ne is not born by the imposition of hands when he receives the Holy Ghost, but in baptism, that so, being already born, he may receive the Holy Spirit, even as it happened in the first man Adam. For first God formed him, and then breathed into his nostrils the breath of life. For the Spirit cannot be received, unless he who receives first has an existence. But . . . the birth of Christians is in baptism" (ibid., 74[73]:7).
Deci, un copil botezat, dar nemiruit este un nascut din nou, iar Mirungerea nu este necesara mantuirii. Un adevar transmis noua de Sfintii Parinti, adevar uitat, ca atatea altele, de catre schismatici.
|
Sa vedem pe romaneste ce zice Sf. Ciprian in acest citat: “ Omul nu se naste din nou prin punerea mainilor cand primeste Duhul Sfant, ci la botez, astfel ca fiind deja nascut, acesta poate primi Duhul Sfant, asa cum s-a intamplat cu primul om, Adam. Mai intai, Dumnezeu l-a creat iar mai apoi i-a suflat in nari suflarea de viata. Fiindca Duhul nu poate fi primit, decat daca mai intai, cel care urmeaza sa-L primeasca e adus la existenta. Insa… nasterea crestinului e la botez”.
Desi l-a invocat pe Sf. Ciprian in sprijinul sau, paradoxal, contrar ideii sfantului ca mirungerea e asemenea suflarii de viata data lui Adam, Dl. Mihnea Dragomir trage concluzia opusa cum ca mirungerea nu este necesara mantuirii.
Mutatis mutandis, prelungind comparatia cu Adam si asupra concluziei dl. Dragomir, ar reiesi ca suflarea de viata pe care i-a suflat-o Dumnezeu lui Adam dupa ce l-a facut din tarana, nu-i era chiar atunci necesara omului, e doar o chestie superflua, amânabilă.
Si ca sa parafrazez, adaugand si intelesul dat de Sf. Ciprian, “deci un copil botezat dar nemiruit ( nemiruns, mai exact-nota mea) este asemenea lui Adam, in faza inca neterminata, creat din tarana dar asupra caruia Dumnezeu nu si-a suflat inca suflarea de Viata”. Iata, deci, “un adevar transmis noua de Sfintii Parinti, adevar uitat, ca atatea altele, de catre schismatici”, ca sa-l citez din nou pe dl. Dragomir.
Cu atat mai mult trebuie miruns si impartasit neintarziat, cu cat lumea in care traieste noul adus la existenta prin Botez e incomparabil mai periculoasa decat Edenul primordial.