[cristiboss56]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Importanta rugaciunii? Cine poate sti? Trebuie mai intai sa ne apropiem de ea, putin cate putin, iar mai apoi sa descoperim ca nu se mai poate fara. Altadata, dupa un "Tatal nostru" si un "Crezul", ni se parea mult si ne culcam extrem de multumiti de performanta!... Oare cat putem cunoaste astfel, din "importanta rugaciunii"? Apoi, dupa multi ani, descoperim ca o jumatate de ora de rugaciune, trece ca o clipa, iar daca au mai inceput sa ne placa din ce in ce mai multe, deja organismul lucreaza altfel si nu mai simte lipsa somnului... Citeam (sau ascultam) despre Parintele Paisie Olaru (pentru care eu am un sentiment anume, din motive extrem de bine intemeiate), cum ca la orice ora ai fi batut la usa lui, din zi sau noapte, el era treaz si in rugaciune...
"Importanta rugaciunii"... Doamne... ce ne-am face fara ea?... Fara rugaciune am fi fara Dumnezeu... Am exista, fara sa existam... Am face umbra pamantului degeaba, pana intr-o zi cand va veni secerea sau securea si va taia buruiana sau pomul care nu aduce roada buna!...
Fara rugaciune, i-am lasa cale libera vrajmasului sa se apropie si sa faca din vietile noastre bataia lui de joc!...
Fara rugaciune, degeaba vorbim de sfinte invataturi, de har, de smerenie... desi sunt destule cazuri cand tocmai din prea multa rugaciune, vrajmasul ne poate strecura in suflet mandria cum ca am fi mai vrednici in fata lui Dumnezeu, decat altii care se ostenesc mai putin... Dar... cu rugaciunea curata, n-o sa mai pizmuim pe nimeni, n-o sa ne mai suparam pe nimeni, n-o sa mai vedem pe nimeni mai pacatos decat noi, nu fiindca asa ne impunem noi, ci fiindca intelegem ca... nu intelegem cum lucreaza Dumnezeu cu fiecare in parte si ca daca nu ne inselam intr-o anumita privinta, oricum nu putem sti in ce pozitie suntem maine, in raport cu cel pe care astazi il vedem mai pacatos... Urzelile vrajmasului sunt extrem de subtile, iar fara mila lui Dumnezeu, oricand putem cadea ... de sus!... Asta in cazul in care... am reusit sa ajungem "mai sus" decat ceilalti!...

Urzelile vrăjmaşului sunt groaznice în timpul rugăciunii :oboseala , căscatul , risipirea minţii , dureri inesplicabile , graba , imaginaţia , etc. Le-am simţit şi le simt pe propria-mi piele , dar fără rugăciune , două -trei ore pe zi sau noapte nu pot trăi , viaţa devine un iad , nu am linişte, nu am somn , nu sunt efectiv , nu exist ! Am încercat , mi-am propus chiar pauză de la Acatiste lungi , de la paraclise , psaltire . Am zis să "mă refac". Ce mare înşelare ! ! ! Greu e să te rogi adevărat , dar mult mai greu e fără rugăciune. Am primit un mare şi neaşteptat ajutor , nesperat chiar , într o noapte extrem de ciudată , unică în viaţa mea , în cei 56 de ani ! Toată noaptea m-am rugat , în vis , sau poate nici nu am dormit, nu ştiu , dar m-am sculat extrem de odihnit şi fericit. Este primul meu "vis" pe care l-am ţinut minte de la cap la coadă. Am ţinut minte şi închinăciunile făcute de zeci de ori prin trezirea mea efectivă. A fost cea mai frumoasă noapte din viaţa mea , dragă Culai şi de atunci caut cu disperare să mă mai rog la fel, să mă bucur la fel. A fost ceva unic în viaţa mea şi acea noapte m-a întărit enorm, mi-a dat speranţă . . . !