[leonte]

În prealabil postat de cezar_ioan

a) intreaga teologie are ca ax central autenticitatea vietii de credinta. Prin toate incercam sa ajungem aici. Ca nu reusim, ca ne mai incurcam sau ca esuam cu totul, asta e alta poveste.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ne concentram pe linistirea noastra, mai intai, pentru a putea sa reincepem lucrarea frumoasei pocainte. AMIN+

a) Autenticitatea vietii in credinta. Iata ce problema de interes major pentru orice crestin, de la vladica pana la opinca. In opinia mea (pe care constat ca o emit fara perspectiva de efect) aceasta trebuie sa fie grija oricarui pastor duhovnicesc. Iti va fi foarte greu sa ma convingi, tie si oricui, ca temelia catehezei ortodoxe din zilele noastre o reprezinta autencitatea credintei. Acest aspect al trairii crestin orodoxe, nu imi pare atat de inalt si greu de atins cum il descrii tu, incat sa esueze cineva in incercarea de a o atinge. Sa nu confundam autenticitatea acesta, pe care o percep ca pe o corecta intelegere a invataturii apostolice si patristice, cu despatimirea. Din acesta intelegere a Legii, in duh si in adevar, se naste si trairea. Si pentru ca esti de specialitate, iti va fi usor sa evaluezi exemplul urmator.

Doi crestini, Il percep diferit pe Dumnezeu si implicit pacatosenia lor o resimt diferit. Unul crede intr-un dumnezeu care il "pandeste" pas cu pas, ii urmareste fiecare miscare, ii numara fiecare respiratie, ii contorizeaza fiecare gand, asteptant cu interes momentul in care robul sau va fi tras la raspundere pentru a fi trimis la dreapta sau la stanga-jos. Cand observa ca ispita se abate asupra lui, incepe sa tremure la gandul ca va infunda puscaria cea vesnica unde va fi sodomit de draci. Timp de 25,30 de ani de viata, omul nu are nici un moment de liniste interioara. Caderile sunt nelipsite pentru ca stim ca nu exista om fara de pacat. Psihologic vorbind, ce fel de viata este aceasta? Cat timp va rezista omul acesta fara a deveni satanist, adica razvratit impotriva randuielilor?

Atunci cand se spovedeste, ce fel de spovedanie este aceea? Una a hotului prins in fapt, in cel mai bun caz. El nu regreta pacatul, ci regreta faptul ca a fost prins. De fapt ce este pacatul? <<Vine vecinul si-mi ia capra iar eu sa spun, "Domnul a dat Domnul a luat"?>> Asa ceva este greu de inteles. <<Cine este Acest tiran atotputernic care ma persecuta?>> Sub povara unor astfel de cugetari, sub ingradirea sfintelor porunci de a-si cere drepturile sociale, prins in gheara pacatului, coltii deznadejdii se preschimba in razvratire, asta daca omul e tare de psihic. Astfel mai toarna un paharel sa mai uite de amaraciunea vietii sale.

Incepe sa se teama a mai merge la biserica. Isi cantareste viata, incoltit de deznadejde si observa ca nu are parte nici de dulceata cea vremelnica si nici sperante de mantuire nu sunt. Adica nici bucurie vremelnica, nici vesnica. Ii iese in cale un iehovist(sa zicem) si incepe sa-i spuna o poveste, iar povestea iehovistului ii surade. Si cu buzele unse si cu sufletul in Rai. <<Unui astfel de Dumnezeu parca m-as face rob...>> A doua zi se intalneste cu parohul din sat. "-Frate Costica, cam rarut pe la biserica! - Parinte, nu inteleg un lucru. De ce curvia este pacat? De ce este pacat sa-mi apar ograda? Daca talharul ma calca, de ce biserica imi interzice sa pun mana pe ciomag?" Popa ii raspunde dupa cat se pricepe, iar daca nu il doveste, cauta sa-i inchida repede gura "Asa e voia lui Dumnezeu. Cele mai presus de tine nu le cauta!". Se intalneste iar cu predicatorul strain si ii pune aceleasi intrebari... Finalul il intuim cu totii. Dupa cum probabil v-ati dat seama, omul nostru nu trece la iehovisti, ci i se arata ingerul Domnului si-i spune. Invatatura ai inteles-o gresit, iar preotul din sat nu-i "pastorul cel bun", ci naimit este.

Al doilea om, nascut si crescut in dreapta credinta ortodoxa, se inchina si slaveste un Imparat care s-a facut rob, ca sa faca pe om Imparat. A primit scuipari si palmuiri, pentru a se face omului pilda de indelunga rabdare, dar si pentru a-i arata ce fel de Dumnezeu este Cel atotputernic. Omul se bucura ca are un astfel de Imparat iubitor de oameni si se simte tras spre a-I sluji cu ravna. Petrecand in rugaciune si citind scripturile, citind cartile intelepciunii, incepe sa i se dezlege mintea si prinde noima Legii, pricepe efectul ucigator al pacatului si conchide : "Buna si inteleapta este Legea lui Dumnezeu, cea data spre fericirea si belsugul omului, atat in viata aceasta cat si spre sporire duhovniceasca!" Atunci cand cade in pacat, inima lui nutreste un altfel de regret. Nu ca a hotului prins in fapt, ci ca al celui ce a gresit fata de Cel ce il iubeste din veac. Simte ca I-a tradat iubirea de oameni, simte ca I-a bajocorit jertfa de pe Golgota si se socoteste printre cei ce l-au scuipat.

Care dintre cei doi este in dreapta credinta a sfintilor parinti si caruia i s-a facut o cateheza buna si ziditoare de suflet?