[viorels]

După învăţătura creştină, Dumnezeu a creat lumea din nimic, prin puterea cuvântului Său: ,,El a zis şi s-a făcut , El a poruncit şi s-a zidit" (Ps. 148, 5). Lumea are un început , fiind creată odată cu începutul, şi va avea şi un sfârşit . Numai Dumnezeu din veşnicie. De aceea psalmistul zice: ,,Mai înainte de a se fi făcut munţii şi de a se fi zidit pământul din veac şi până în veac eşti Tu Doamne" (Ps. 89, 2).

Chiar dacă lumea are un început , planul de creare a lumii există din vecie în Dumnezeu, şi în acest plan se cuprinde şi scopul pentru care a fost făcută. Scopul creaţiei lumi este îndoit. Cu privire la Dumnezeu, scopul creaţiei lumii este de a-L preamări pe Creator, creaţia fiind manifestarea iubirii şi bunătăţii Dumnezeieşti, iar cu privire la creaturi este binele şi fericirea lor, îndeosebi a celor înzestraţi cu raţiune. În iubirea lui Dumnezeu fiecare dintre noi am existat dintotdeauna. Dumnezeu Cel veşnic ne-a văzut pe fiecare dintre noi ca pe o idee sau un gând în înţelepciunea Sa divină şi pentru fiecare în parte Dumnezeu are un plan special şi disinct. noi pentru Dumnezeu existăm din vecie; falsa percepţie a lucrurilor în sine este că la un momnt dat începem să existăm pentru noi înşne". Credina este continuă. Nu trebuie să spunem că ,,Dumnezeu a creat lumea şi pe mine în ea", ci ,,Dumnezeu creează lumea şi pe mine în ea, aici şi acum şi întotdeauna". Dacă Dumnezeu nu şi-ar exercita voinţa creatoare în fiecare clipă, universul s-ar nărui, nimic n-ar exista nici măcar o clipă dacă n-ar vrea Dumnezeu să existe. Mitropolitul Filaret al Moldovei spunea: ,,Toate fiinţele stau în echilibru pe cuvântul ceator al lui Dumnezeu, ca pe un pod de diamante; deasupra este abisul nesfârşirii divine, dedesupt este cel al nimicniciei firiilor",

Lumea este dependentă de Dumnezeu. Fiindcă este opera lui Dumnezeu, creaţia este bună. De aceea Sf. Scriptură zice: ,,Şi a văzut Dumnezeu că toate câte a făcut erau foarte bune" (Fac. 1, 34). Înţelegând acest adevăr mulţi oameni au întâlnit pe Creator contemplând cele create. Evagrie din Pont scrie că ,,unul din înţelepţii vremii a venit la SF. Antonie în pustie şi i-a zis: <<Părinte, cum poţi să înduri traiul aici, lipsit de toată mângâierea cărţilor >>?" SF. Antonie a răspuns: ,,Cartea mea filosofule este firea celor făcute şi ori decâte ori doresc pot să citesc în cele făcute de Dumnezeu". La creaţie lumea era bună în sensul că în totalitatea ei cea spirituală şi cea materială, erau potrivite planului pentru care le-a creiat Dumnezeu, având posibilitatea desăvârşirii. Iar aceasta este lucrarea Duhului Sfânt . Varietatea formelor, şi situaţiilor naturale din lume are la bază puterea energiilor divine necreate. Răul prezent în lume, atât cel fizic cât şi cel moral, este o realitate dar acesta nu e opera lui Dumnezeu şi nu există deci din veşnicie ca principiu creat. Flosful Evagrie spune că ,, răul nu are substanţă şi este absenţa binelui, aşa cum întunericul nu este decât absenţa luminii"49. Numai binele este de la Dumnezeu. Răul a apărut în lumea nevăzută prin libertatea de voinţă a îngerilor care au căzut , şi au intrat în lumea materială prin păcatul lui Adam şi Eva. După învăţătura Bisericii, creaţia cuprinde două părţi: lumea nevăzută sau lumea spirituală şi lumea văzută sau materială. Prin lumea spirituală se înţelege lumea îngerilor.