Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Rugăciunea, după cum aflăm de la cei ce o practică, dă putere și tinde să ceară ea singură post și nedormire, împuținare trupească. Mereu este important să nu uităm că ea trebuie să premeargă oricărei nevoințe.
|
Rugăciunea, frate, oare e Dumnezeu?
Știm amândoi, ca oameni care am primit, fiecare după măsura lui, darul rugăciunii
că
asemenea oricărei Taine
rugăciunea nu e Limanul
ci invitație dureroasă
către călătoria soră cu viața și cu moartea...
Cristian,
poate că nu e ispită mai mare sub soare ca sfânta rugăciune...
Amintește-ți de Sfântul Siluan!...
De Pelerinul rus...
De Sofronie...
De Rafail Noica...
De David, amintește-ți încă...
Oare din rugăciune și-au făcut SFÂRȘIT DE DRUM?
Sau, poate, bun început...
Frate,
rugăciunea, fie ea și din inima toată
e lucru curat drăcesc, uneori.
Unde nu e
ascultare umilită de un om
care pute în carne și oase,
nimic nu este. AMIN!+
P.S. Prin "ascultare umilită" înțeleg:
deschisă, inima toată.