Citat:
În prealabil postat de glykys
Da, psyche e suflet, dar grecii nu intelegeau prin suflet ce intelegem noi acum. Pentru noi sufletul are o incarcatura religioasa si filosofica. Pentru ei, aceasta psyche e in primul rand suflare de viata, pe care o au toti oamenii vii, si mai e si sediul ratiunii, partea rationala a omului, ce il deosebeste de animale. Mai inseamna si spirit, in sensul de fantoma.
Eu inteleg aici prin "om sufletesc" omul firesc (in randuiala firii), omul care actioneaza dupa cum ii dicteaza ratiunea proprie, care se increde doar in ratiunea lui...
Nu e vorba de onestitatea sau de neonestitatea traducatorului, e vorba de faptul ca orice limba este dinamica si ca orice cuvant isi imbogateste sau isi restrange sensurile si de aici dificultatile de a gasi un termen potrivit...
|
Nu am capacitatea să intru în polemici lingvistice. Pot spune doar atât: părintele Rafail cunoaște (nu numai cărturărește ci și din punct de vedere al dimensiunilor existențiale ale cuvântului) atât ce vreasăzică „suflet” în română cât și ce vreasăzică psyche în greaca veche;
Dar faptul că eu merg pe mâna lui e o alegere personală, care ține nu numai de evlavia pe care o i-o port ci și de faptul că eu în sufletul meu simt adevărată această traducere și o simt cu un impact total diferit față de varianta modernă (cea cu „firesc”). Sufletul meu e însă plin de patimi așa că nu trebuie să caut a propune altcuiva alegerile mele.