Citat:
În prealabil postat de Patrie si Credinta
1) http://www.analiza-tranzactionala.go...ofrenogen.html
2) noi suntem nebuni, iar el e victima propagandei de 2 lei. Desi are un mic sambure de adevar in ce zice. Daca combini nebunii psihice si suferindul le combina cu misticismul, iese dezastru.
Dar o cruciada asa furibunda si fara doza de echilibru impotriva unei idei(in cazul de fata, religia), numai sanatate mintala nu inseamna. D-asta nu imi place mie miscarile ateismul militant actual.
Inarmezi omul cu ura si informatii exagerate, nu ii bagi nici o opreliste gen "nu insulta/fii decent/respecta interlocutorul" si il justifici ca o face pt o cauza buna si binele umanitatii.
3) Bine macar ca si-a cerut scuze. Si se pare ca am o intuitie buna. A avut o trauma in trecut, si asta il afecteaza rau.
Sau poate o fii doar un troll. |
Multi prieteni atei am avut. Si ii mai am si astazi, dar nu mai sunt atei. Nu, nu a fost nici pe departe meritul meu, fiindca eu nu m-am luptat cu nimeni. Imi dadeam cu parerea si atat. Un caz cu totul special imi amintesc ca a fost prin "87. Era un prieten din copilarie, extrem de inteligent (ateii au aceasta calitate!...). Cand venea in vizita, toate decurgeau frumos, pana se ajungea la notiunea de Dumnezeu. Pe atunci, religiozitatea mea era ceva mai mult decat zero barat... Totusi, aveam o constiinta care nu numai ca nu-L excludea pe Dumnezeu, ci se subordona Lui, fie si numai imaginar... Acel prieten incercase doi ani la rand sa intre la "filologie" in Bucuresti si nu reusise. Acum incerca sa-mi explice ca practic, nu are ce sa-i pice, sa nu ia examenul. Se considera extrem de bine pregatit. Bineinteles ca i-am spus sa nu faca abstractie de voia lui Dumnezeu, si sa nu-si imagineze ca fara voia Lui, va reusi... Si fiindca venea cu tot felul de teorii subiective, i-am spus ca "a nu lua la facultate" nu inseamna neaparat a pierde examenul, ci si a nu te prezenta dintr-un motiv sau altul, la examen, si ca in ziua respectiva ar putea avea un accident banal, care sa treaca in scurt timp, dar care sa-l impiedice sa ajunga acolo. Pentru prima data l-am vazut reflectand altfel si spunandu-mi cum ca, in urma cu un an, putin a lipsit sa nu-si rupa mana dreapta exact in ziua in care a avut examenul. Dar ca nu pune asta pe seama vreunui Dumnezeu, ci doar o simpla coincidenta... Spune-i unui ateu ca nu exista coincidente, ca te va combate pana dimineata. Fapt este ca el s-a prezentat cu bine la examen si bineinteles ca... a picat. Explicatia? Intre timp se schimbase programa si se mai adaugase un subiect nou despre care el nu avea habar. Si tocmai acela a cazut!!
Anii au trecut. A venit revolutia si l-a prins in inchisoare (a fost detinut politic fiindca a fost prins in primavara lui 89 impartind manifeste), iar cand a scapat, nu i-a trebuit NIMIC din tot ce i-au oferit "cei noi". Nu pentru "ciolan" luptase el, ci pentru democratie. Urmatorul an a dat la doua facultati si a luat la ambele. Dar de urmat n-a putut sa urmeze decat filologia... S-a casatorit si a plecat in Canada, unde are o editura jurnalistica. De putine ori ne-am mai intalnit, dar stiu ca m-am nimerit acasa (eram in Anglia in acea perioada), cand a murit tatal lui. Am reusit sa mai discutam si am inteles ca era un om total schimbat. Deja nu mai punea problema inexistentei lui Dumnezeu. Cred ca situatia familei lui reusise cu adevarat sa-l sperie. Bunicul lui fusese un om rau si avea multe blesteme pe constiinta, din partea celor pe care-i chinuise din proprie vointa. Chiar daca a murit in chinuri groaznice, dupa ani de zile de boala la pat cu cangrene si viermi, au urmat apoi suferintele celor din familie. Bunicul lui avusese doi baieti: fratele tatalui a facut schizofrenie si era era considerat de catre sateni "prostul satului". Apoi a murit. Fratele prietenului, de aceiasi varsta cu mine si fugit in America dinainte de 80, a facut si el schizofrenie si a fot adus acasa dupa 89, de nerecunoscut (cand l-am vazut intaia oara, am plans ca un copil, fiindca fusesem nedespartiti in scoala). Apoi sora lor, a facut cancer la 37-38 de ani si a murit in cateva luni. Apoi a murit si tatal lor, desi era inca in putere. Singurul sanatos parea sa fie el, dar atat timp cat era ateu, blestemul nu-l putea atinge... Mama-sa (inca mai traieste si chiar ne-am intalnit acum vreo luna) este doar o victima, fiindca involuntar traieste aceasta drama prin "alianta". Cu disperare si-a implorat singurul copil sanatos, sa-L accepte pe Dumnmezeu, indiferent de consecinte, si sa accepte sa fie dat..."de pomana"... Personal nu cred ca asta ar fi fost cea mai buna solutie, dar la acest subiect eram un simplu ascultator si nu-mi permiteam sa am pareri. Oricum, din mica noastra discutie, am inteles ca ateul de altadata reusise sa se schimbe. Poate Dumnezeu avea sa oranduiasca (daca nu cumva a si facut-o deja) pentru el, care este on om de o calitate morala extraordinara, o cale prin care sa se mantuiasca intr-un mod mai pasnic, fara a suferi nici el, si nici sa devina povara pentru cei din jur!