Citat:
În prealabil postat de dobrin7m
Ceea ce am vazut la mine in toata aceea perioada este ca desi bravam ca nu cred in Dumnezeu, si sustineam teorii desarte, in momentele dramatice ale vietii, de viata si moarte, gandul , mintea si sufletul s-au agatat de Dumnezeu si de fiecare data El s-a milostivit.
Asadar parerea mea este ca ateii in adancul sufletului lor sunt totusi credinciosi lui Dumnezeu si multi dintre acestia doar braveaza din dorinta de a fii mai altfel, sa para altceva de ce sunt. Am ajuns la concluzia ca oamenii, cand se afla in situatii de viata si moarte se intorc la Dumnezeu , insa multi dupa aceea uita din nou si mai mult se afunda.
|
Cat de multe adevar in aceste cuvinte... si eu stiu multi atei, dar cand dau de greu, oare al cui nume il pronunta? La cine gasesc scapare si alinare? Oare nu la Dumnezeu?