[cezar_ioan]

În prealabil postat de Decebal

Lucrurile nu stau aşa, şi am mai spus Tradiţia învaţă că omul a fost creat spre libertate, dar nu avea libertatea încă dintru început, ci doar liberul arbitru. Am văzut că mai sunt şi alţii care fac această confuzie, care este greşită din punct de vedere dogmatic, sau al Tradiţiei, anume între liber arbitru şi libertate. Cel care a accentuat această problemă a fost Augustin, dar nu singurul evident, pe urma apostolului Pavel şi a celorlalţi apostoli. A avea liber arbitru nu înseamnă în mod necesar şi a fi liber, după cum bine se cunoaşte dealtfel. Liberul arbitru ca să zic aşa este doar premisa şi unealta libertăţii, dar nu este însăşi libertatea. Sunt mulţi care au liber arbitru dar nu sunt cu adevărat liberi. Chiar şi Adam şi Eva aveau liber arbitru dar uşor le-a fost să îşi piardă posibilitatea libertăţii autentice, şi asta tocmai pentru că nu erau liberi cu adevărat, tocmai pentru că erau departe foarte de statura bărbatului desăvârşit care nu se mai lasă clătinat într-o parte sau alta de ispitele falsei libertăţi sau ale libertinajului. Libertatea deplină nu se capătă în fapt decât prin zdrobirea morţii şi prin învierea în Hristos şi în Duhul Sfânt, dar şi până atunci pentru un creştin poate exista eliberare şi libertate autentică.

După cum spune Pavel, Legea a fost o călăuză spre Hristos, dar legea nu avea putere să dea libertatea, nu avea puterea să distrugă trupul de moarte care ne apasă; numai în Hristos şi în Duhul Sfânt, numai prin Hristos, prin Jertfa Lui şi prin Înviere ne este cu adevărat deschisă poarta libertăţii în speranţa căreia am fost făcuţi, dar pe care nu o aveam; în sfârşit, nu mă apuc să repet tot ce am scris mai sus. Creştinul nu denigrează şi nu anulează legea, chiar dacă este sub har iar nu sub lege, ci doar o pune la locul care i se cuvine, pentru că legea nu are aceeaşi importanţă în religie pentru un talmudist ori pentru un creştin.

Predania învaţă, după cunoştinţele mele limitate, că omul creştin este liber, liber să aleagă, în virtutea liberului arbitru cu care este înzestrat de Dumnezeu,
cărui stăpân slujeşte: lui Dumnezeu sau lui Mamona.
Acesta este miezul alegerilor omeneşti, dincolo de diverse văluri ale aparenţelor formale
şi, pe temeiul acestei alegeri, ale cărei sensuri şi implicaţii au fost nuanţate de Hristos prin toată Lucrarea Lui pe pământ,
proces care se continuă permanent în Biserică de la începuturi până azi,
se petrece şi Judecata.
"Facă-se voia ta" este, pe scurt, răspunsul Domnului la Judecată. Care voie? Aceea, pe care ai ales-o şi ai cultivat-o în decursul întregii tale vieţi, la răscrucea faptelor văzute şi nevăzute - Dumnezeu sau Mamona, asta-i tot, iar Biserica este mediul în care învăţăm şi reuşim să alegem bineplăcut Domnului, spre mântuirea noastră.

Aşa înţeleg şi cred că stau lucrurile.