Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Prinoasele aduse Domnului, erau, conform Legii Vechi, din ce avea omul mai bun. La Levitic 2;1 spune să se aducă la altar „făină bună” sau „curată” (vers. Anania). Presupun că prin asta se înțelegea făina mai lipsită de tărâțe. Aceea a fost considerată înainte de vremea noastră ca fiind cea mai bună.
|
N-aș zice. Făina curată, adică neamestecată cu semințe sau corpuri străine, deci grîu 100%, boabe de calitate și atît.
Dacă e să considerăm calitatea grîului, există mai multe soiuri ca de exemplu spelta, durum șamd și într-adevăr unele sînt de preferat pentru ceea ce oferă în plus.
Astăzi se știe fără dubiu că așa-zisa pîine fabricată din făină albă este nocivă pentru organism (făcînd abstracție de chimicalele inerente) și oferă prea puține avantaje consumatorului. Pe deasupra, nici măcar nu e bună la gust comparativ cu cea integrală.
Deci uimirea mea rămîne. Dacă e să judec la rece, îmi pare că ierarhii nu și-au pus niciodată problema asta din neștiință și/sau ignoranță. Sînt foarte curios cum e în alte țări la ortodocși cel puțin. Nici ei nu-și dau seama de aceste lucruri atît de simple și de importante? Din bobul de grîu se folosește tocmai ceea ce e mai nefolositor și se îndepărtează ce e mai bun pentru om. Oare Lui Dumnezeu Îi convine?