Pîinea noastră cea spre fiinţă

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de N.Priceputu

Prinoasele aduse Domnului, erau, conform Legii Vechi, din ce avea omul mai bun. La Levitic 2;1 spune să se aducă la altar „făină bună” sau „curată” (vers. Anania). Presupun că prin asta se înțelegea făina mai lipsită de tărâțe. Aceea a fost considerată înainte de vremea noastră ca fiind cea mai bună.

N-aş zice. Făina curată, adică neamestecată cu seminţe sau corpuri străine, deci grîu 100%, boabe de calitate şi atît.

Dacă e să considerăm calitatea grîului, există mai multe soiuri ca de exemplu spelta, durum şamd şi într-adevăr unele sînt de preferat pentru ceea ce oferă în plus.

Astăzi se ştie fără dubiu că aşa-zisa pîine fabricată din făină albă este nocivă pentru organism (făcînd abstracţie de chimicalele inerente) şi oferă prea puţine avantaje consumatorului. Pe deasupra, nici măcar nu e bună la gust comparativ cu cea integrală.

Deci uimirea mea rămîne. Dacă e să judec la rece, îmi pare că ierarhii nu şi-au pus niciodată problema asta din neştiinţă şi/sau ignoranţă. Sînt foarte curios cum e în alte ţări la ortodocşi cel puţin. Nici ei nu-şi dau seama de aceste lucruri atît de simple şi de importante? Din bobul de grîu se foloseşte tocmai ceea ce e mai nefolositor şi se îndepărtează ce e mai bun pentru om. Oare Lui Dumnezeu Îi convine?