Citat:
În prealabil postat de antoniap
Acum nu te mahni pentru ca nu a fost pregatit sa primeasca cuvintele tale. Duhul lumesc e puternic, iar lucrarea de apostolat e presarata cu ispite. Poate ca intr-o zi isi va aduce aminte de cuvintele tale. Poate chiar zguduirea unor orgolii e inceputul lucrarii.
|
Mahnirea vine din propria neputinta si nevrednicie. De adus aminte isi va aduce cu siguranta, fiindca tocmai aceasta a starnit disputa. Dar imi doresc din tot sufletul sa fie altfel de data asta. Cu exact doi ani in urma, exact in acelasi loc, am avut o discutie de cateva ore cu cel care tocmai a raposat. Il rugam sa incerce sa renunte la fumat si sa se spovedeasca, mai ales fiindca il consideram mai bun crestin decat multi dintre cei care merg si la biserica, tin si post si se si spovedesc regulat. In ajutorul apelului meu (am aflat mai tarziu), a incercat la vreun an, un preot pe care nu l-am cunoscut, sa-l convinga sa se spovedeasca, fiindca multe facuse pentru biserica lui si era trecut ca si ctitor, la fiecare sf. liturghie, la proscomidie. Parea ca-l convinsese, dar ar fi dorit sa mearga impreuna cu sotia, iar ea (mi-a marturisit cu toata naivitatea de care este in stare un ignorant al credintei ortodoxe) s-a opus cu atata vehementa, incat el a batut in retragere. Si sub "observatia" ei atenta, a stat in fiecare clipa din aceste trei luni petrecute prin spitale...
Acum aminteam despre acea discutie din urma cu doi ani cand cancerul inca nu se formase (dupa spusele medicilor care a aproximat inceputul la sub doi ani). Probabil acest amanunt a bulversat total pe cel care tocmai servise cina alaturi de mine, dar meniuri diferite!... Mai ales ca chiar i-am spus ca-si va aminti foarte clar aceasta discutie peste 10 ani, nu fiindca vreau eu, ci fiindca daca nu o spun eu, o s-o spuna si-o s-o tot repete multi altii in jurul lui!...
Citat:
În prealabil postat de antoniap
Priveste-l cu dragoste, de pe pozitia pacatosului, daca vrei sa-l castigi, luand seama la tine sa nu cazi si tu in ispita. Daca vezi ca acum nu poate sa-ti primeasca sfatul, mai bine spui o rugaciune pentru el decat sa te tulburi peste masura din cauza lui.
|
Dragostea si ingaduinta nu cred ca se poate pune sub semnul indoielii. Acelasi subiect de discutie tocmai il avusesem la telefon cu unul dintre frati, care la fel a avut o reactie violenta, cand a venit vorba de o spovedanie, macar o data pe an... Iar despre dragostea dintre frati, ce sa spun decat ca este sublima. La fel si cu cumnatul: atat eu cat si el, simtim sincer cat de mult ne pretuim. Dar, atat timp cat "religia" este abstracta, fiecare e cu viata lui, si-atat. Daca indraznesti sa-i spui ca de fapt exista o alta prioritate pe aceasta lume, parca totul sare in aer... Iar tu te simti golit pe dinauntru pentru neputinta ta si pentru nevrednicia de care dai dovata, fiindca nu esti indeajuns de "diplomat", indeajuns de induhovnicit sa-l faci sa mediteze cu calm la ceea ce-i sugerezi intr-un moment pe care tu ai indraznit sa-l crezi "potrivit"... Dragoste cu de-a sila, nu se poate... Te doare, dar nu poti trece peste, fiindca nu ai "aderenta"... Macar in cazul fratelui, am avut puterea sa-i spun ca tocmai fiindca tin din tot sufletul la el, imi pasa cum se va prezenta ca si "crestin ortodox", cand ii va veni vremea... Daca nici la 60 de ani nu ne gandim la acestea, nu cumva facem jocul celui ce ne cheama la o altfel de "cina". Pentru ca si in cazul lui gaseam o mare asemanare care l-a scos din sarite pe frate: cumnatul decedat, obisnuia duminicile sa mearga sa joace sah, uneori aproape, alteori la celalalt capat de tara... Iar fratele meu merge in fiecare duminica dimineata sa joace sah cu prietenii... "Nu vreau sa-mi spui!... Nu vreau sa stiu!..."
Doamne, lumineaza-ne mintea si da-ne lacrimi de pocainta, ca tare mai suntem indaradnici la chemarea Ta!