Pedeapsa pentru pacate

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Nu stiu de ce refuza oamenii sa se descatuseze din robie, dar stiu ca nu sunt vrednic de nimic, daca in loc sa convinga cuvintele mele, mai rau au zguduit orgolii si s-au spus cuvinte grele, care, daca as fi tacut, nu s-ar fi spus niciodata?!...

Iata o problema serioasa de care atarna bine nostru vesnic. Mantuitorul ne cheama la cina, prin necazuri, prin boli sau pur si simplu printr-un om, dar nu ne forteaza vointa. Ne da posibilitatea sa alegem pana in ultima clipa. Si vom primi si rasplata in functie de alegerile noastre.

Acum nu te mahni pentru ca nu a fost pregatit sa primeasca cuvintele tale. Duhul lumesc e puternic, iar lucrarea de apostolat e presarata cu ispite. Poate ca intr-o zi isi va aduce aminte de cuvintele tale. Poate chiar zguduirea unor orgolii e inceputul lucrarii.

Un om duhovnicesc e recunoscator celui care ii da un sfat, caci se smereste. Un om lumesc il respinge, pentru ca nu sunteti in acelasi duh. Priveste-l cu dragoste, de pe pozitia pacatosului, daca vrei sa-l castigi, luand seama la tine sa nu cazi si tu in ispita. Daca vezi ca acum nu poate sa-ti primeasca sfatul, mai bine spui o rugaciune pentru el decat sa te tulburi peste masura din cauza lui.

Un sfant l-a castigat pe un calugar ce cazuse in desfranare mintind si spunand ca si el a cazut in acelasi pacat. Si-a pus problema mantuirii lui si a fratelui sau de pe pozitia pacatosului, iar cel care gresise nu se mai simtea complexat de prezenta celuilalt.