[dobrin7m]

În prealabil postat de Carmol

@Dobrin7m

Ce mi-ai trimis tu este un rahat impachetat frumos.

Este exact ce am zis eu. Esti obligat sa te duci la razboi, expediat chiar cu binecuvantarea bisericii. Biserica zice cand fraierul de la granita iti este aproape sau cand iti este dusman.
Esti proprietatea statului in vreme de restriste.
Nu e nici o rusine, toti suntem, este pretul pe care il platim pentru viata pe care o ducem. Asta este realitatea. Nu fantezii despre "intoarce celalalt obraz", "sa nu ucizi", "poarta-te cu aproapele tau asa cum ai vrea sa se poarte si el cu tine".

Spune-mi cate clipe de razboi ai trait tu. usor vorbesti tu despre aceste lucruri.
Bunicul meu a facut razboiul, si a murit la 6 luni de la lasarea la vatra. L-a rapus un cancer de stomac dupa ce a mancat, in timpul razbiului, resturi din gunoaie.
O buna cunostiinta de a mea , fie iertata ca a murit, a scapat cu viata in tinerete, cu ajutorul lui Dumnezeu, in urma invaziei rosii, cand au trecut rusii Prutul. Stii ce inseamna sa stai ascunsa o saptamana in podul casei in fan, flamanda si fara apa, si sa fii impunsa de baionete , cautandu-te si sa nu scoti un sunet? Prietenele ei care au fost gasite, au fost violate si ucise.

Deci ce spune Biserica despre razboi nu este rahat impachetat frumos ca tu nu stii cum este sa treci un razboi. Ci are dreptate, ca razboiul este extrem de greu de suportat si de dus si bine ar fi sa se poata intelege statele fara conflict armat. insa daca se ajunge la asa ceva tocmai oamenii nevinovati trebuie aparati. iar cel care este ostas de aceea primeste binecuvantarea Bisericii pentru ca apara oameni nevinovati. De aceea Biserica spune da, dar doar razboi pentru aparare.

Daca aproapele tau e un musluman militant care vrea reinstaurarea califatului iti garantez ca unul dintre voi o sa traga batul cel scurt.
Crezi ca aia nu ar tabara pe noi daca nu ar risca sa fie stersi de pe fata pamantului?
Si desigur ca nu de noi, ci de tarile alea decazute in acceptarea homosexualitatii si a casatoriilor de acelasi sex dar care nu ne deranjeaza, ba chiar ne apara nestiind dispretul cu care sunt vazute de cei cu Dumezeu de partea lor.

Despre ce dispret vorbesti? Un crestin nu dispretuieste oameni ci dispretuieste pacate. Asadar nu oamenii unei tari sunt dispretuiti ci pacatul desfaranarii este dispretuit. de ce ar tabara musulmanii pe noi? Ca suntem crestini oare? si suntem aparati pentru asta de statele mari ale Europei care accepta homosexualitatea? Oare chiar asa crezi tu ca aceste state puternice ne apara asa ca suntem crestini, dezinteresat? Unde isi desfac produsele aceste state ale Europei, puternice , dupa ce au distrus economia statelor sarace, cum suntem noi? Deunazi , prietena mea catolica mi-a arata o pereche de botine foarte frumoase din piele, un brand foarte cunoscut, si foarte scumpe. de ce mi le-a aratat? era incantata ca erau lucrate in Romania. Sigur brand cunoscut, produs extrem de scump , lucrat in Romania cu mana de lucru ieftina. Daca ar fi facut pantoful acela un pantofar englez cu siguranta ca salariul lui era altul nu acela pe care l-a primit pantofarul roman.

Imi amintesc un post facut de "un crestin" in care topaia la ocazia sa scoata in evidenta diferentele culturale intre scumpa Romanie si jegurile alea opulente si decazute care ne asigura libertatea. Si inainte sa sariti cu gura ca armata romana face si drege uitati-va la istorie cate neamuri ne-au cotropit si ce putem sa punem noi pe masa puterilor mondiale in ziua de azi.

Eu zic ca asa cum suntem noi o tara mica, am facut multe in acest loc unde suntem pozitionati. Am stat in calea multora aici la Marea Neagra si am reusit totusi sa rezistam ca tara si sa ne pastram valorile. Si ce e mai important una dintre valorile noastre este credinta noastra ortodoxa.

"Pe înapoierea şi pe sacrificiul nostru s-a dezvoltat Occidentul. Astăzi ei conduc lumea şi ne pustiesc din nou ţara. Noi nu avem nici o legătură spirituală cu ei, nici un fel de empatie şi de comunicare cu ei, ne scufundă din criză în criză, din mizerie în mizerie, şi poporul român rabdă. Lucrul acesta nu se întâmplă cu ungurul, cu polonezul, cu alţii, care se scutură repede de apăsarea altora.

Dar românul, săracul, rabdă. Să ştiţi că noi aşa am rezistat în istorie, prin răbdare şi rugăciune. Asta putem face şi acum: să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne ajute să putem răbda toate necazurile şi nenorocirile care vin peste noi. La ora actuală nu avem altă cale decât răbdarea şi rugăciunea.

Rezistenţa noastră stă în dreapta credinţă
Interviu cu Arhimandritul Iustin Pârvu, Mânăstirea Petru Vodă – Neamţ
Sursa: revista Credinta Ortodoxa, text obtinut prin amabilitatea dl Ioan Enache

– Părinte Iustin, am venit la Sfinţia Voastră cu o durere în suflet, provocată de textele tot mai dese care anunţă dispariţia poporului român, dar şi de situaţiile cumplite de criză prin care neamul nostru trece în aceşti ani. Credeţi că suntem pe cale de pieire, de dispariţie din istorie?

- Să ştiţi că şi eu mi-am pus întrebarea aceasta de la vreme încoace. Poate că datorită sărăciei, datorită crizelor… dar la noi criza aceasta a fost şi este permanentă. Suntem o insulă latină, înconjuraţi peste tot de slavi şi, unde mai pui, suntem şi ortodocşi pe lângă faptul că suntem români. Multora nu place de loc rezistenţa noastră în mijlocul Europei. Pe noi ne duşmănesc toţi, şi Răsăritul, şi Apusul. Ne aflăm între ciocan şi nicovală. Aşa a fost tot trecutul nostru, toată istoria. Rezistenţa noastră a stat în dreapta credinţă, în adevărul ortodox pe care l-am apărat. Poporul nostru este una cu Biserica, una – cu satul, una – cu credinţa lui. În acestea constă tăria lui. Dacă nu era aşa, eram de mult desfiinţaţi.

Noi nu mai avem astăzi mamele de altădată, după cum nu mai avem nici duhovnicii de altădată. Elementul esenţial al organismului societăţii îl constituiau mamele creştine şi duhovnicii îmbunătăţiţi. În acestea au lovit duşmanii întâi, prin modernism, comunism, propagandă atee, schimbări în educaţie şi altele. Familiile s-au modernizat, mamele nu mai nasc mulţi copii, unul, doi, sau deloc. Dacă ele nu mai fac copii, neamul piere! Îi omorâm încă din pântece şi ne transformăm în satrapi, ucigaşi de prunci, continuu şi, astfel, devenim, ucigaşi de naţie. Cei care au programat astfel de grozăvii, dezechilibrele acestea, ştiu că familia este cărămida clădirii. De aceea au acţionat în fel şi chip ca să nu mai aibă românul o familie puternică, să nu urmeze o şcoală puternică, să nu deţină o Biserică puternică, elementele de susţinere ale societăţii, ale neamului."

Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/recom...si-rugaciunea/ )

Realitatea in care moartea este dupa colt. Fie ca pentru tine sau manunchiul ala de celule numit copil. Toate plecaciunile si toate rugaciunile nu te vor ajuta in vreme de razboi. Sau poate ca da - te vei ascunde in haine de preot in spatele frontului si nu din cauza ca vrei sa ii sfintesti pe morti ci doar pentru ca nu vrei sa devii unul.

Multumesc.

Eu nu am cum sa ma ascund in haine de preot fiind femeie insa intr-o postare viitor am sa iti arat ce inseamna sa fii preot militar. Da moartea vine pentru toti insa nu noi trebuie sa aducem moarte semenilor nostri fie ei si nenascuti. In mana lui Dumnezeu sta viata si moartea nu in mana noastra.