Sursa :http://cristiboss56.blogratuit.ro/Primul-blog-b1/Rapirea-drepturilor
Osandirea este unul dintre pacatele cele mai potrivnice lui Dumnezeu, pentru ca este rapirea drepturilor Lui. Dumnezeu este judecatorul tuturor oamenilor. Iar noi ne grabim sa fim judecatori ai fratilor nostri, fara sa avem dreptul la aceasta. Inchipuiti-va, iubiti cititori, urmatoarele:Niste parinti tineri au un singur copil, pe care il cheama Gosko si pe care il iubesc nespus de mult. Ei ii dau o buna crestere si cu atata dragoste il ingrijesc, incat sa nu-l atingi cu o floare. Sub parinteasca mangaiere, Gosko a capatat o astfel de buna purtare, ca poate fi exemplu tuturor.Intr-o zi Gosko se juca pe ulita si, in toiul jocului, si-a lovit din neatentie singurul prieten. Acesta cade la pamant si indata, vazand ca din nas ii curge sange, incepu sa planga. Gosko alerga imediat sa-l ajute. Sufletul ii e tulburat de ceea ce a facut fara sa vrea. In acest timp trecu pe acolo o femeie rea. Fiind martora la intamplare, dar necunoscand buna crestere a lui Gosko fara sa stie ca el din intamplare isi lovise iubitul prieten, femeia l-a luat zdravan de ureche, lucru pe care, pana atunci, nici parintii lui nu-l facusera, si incepu sa-l improaste cu cele mai vulgare cuvinte. L-a dus apoi acasa si a povestit parintilor lui intamplarea si, inaintea lor, s-a napustit asupra lui ca sa-l bata, ca si cand ar fi fost copilul ei.
Nu va fi jignit prin comportarea sa pe parintii lui Gosko? Pe buna dreptate, ei se vor fi suparat pe asa-zisa educatore, pentru ca si-a insusit drepturile parintilor. Numai ei aveau puterea sa certe copilul si sa-l educe. Ea nu avea aceasta putere, iar parintii, pe buna dreptate, ar fi putut sa protesteze, pentru ca o astfel de pretinsa educatoare, brutala si nechibzuita, poate, prin interventia ei, in loc sa indrepte greseala copilului, sa dea peste cap toata dreapta conduita a bunei lui cresteri de pana atunci.
Oare nu tot asa gresim si noi in fata lui Dumnezeu cand osandim pe ceilalti. Noi nu suntem stapanii lor si, osandindu-i asa, ii tratam de parca ar fi subordonatii nostri.Ei sunt faptura lui Dumnezeu si Dumnezeu ii va judeca, cand si cum va gasi El de cuviinta.
Cine est tu, spune Sfantul Apostol Pavel,
ca sa judeci pe sluga altuia?Pentru stapanul sau sta sau cade.Dar va sta, caci Domnul are putere ca sa-l faca sa stea(Rom.14, 4).In loc sa-l indreptam prin osandirea noastra, noi cautam sa-l pravalim, inca mai adanc cazand si noi insine, fara sa ne dam seama, impreuna cu el in groapa pe care i-am sapat-o.Pentru ca, cel mai adesea, se intampla asta:cand osandim, si pe aproapele nostru il aruncam in prapastie, si noi insine cadem in ea. De aceea Dumnezeu a oprit pedepsind foarte aspru osandirea, caci prin ea nu se indreapta nici cel osandit, iar cel ce osandeste se pagubeste.
Foarte pilduitoare in privinta aceasta este urmatoarea povestire:
Traiau undeva niste oameni foarte pacatosi, alaturi de altii, foarte drepti.A trecut multa vreme.Pacatosii au murit si, pentru ca nu s-au pocait, au mers in iad. Au murit si cei drepti.Si pe ei Dumnezeu i-a trimis in iad. Pacatosii au fost foarte mirati cand i-au vazut pe cei drepti impreuna cu ei, in locul de osanda.Si i-au intrebat:"Noi am gresit si nu ne-am pocait, iar pentru aceasta ne aflam in iad; dar voi, drepti fiind, care n-ati savarsit faptele noastre , ce cautati aici?"Dreptii le-au raspuns :"Voi greseati si noi va osandeam!..."
Preaiubitilor, nu este un pacat mic sa ne insusim drepturile Judecatorului Ceresc Cel drept si sa osandim fara mila pe aproapele nostru. Poti sa te umpli de virtuti si de viata curata.Poti sa te lupti cu patimile si sa treci in ochii altora ca drept.Poti chiar, intr-adevar, sa ajungi pe cea mai inalta treapta a dreptatii; daca osandesti cu nerusinare pe fratele tau, te-ai mandrit, ai rapit drepturile lui Dumnezeu si, prin aceasta mandrie oarba a ta, daca nu te pocaiesti, poti sa te pierzi vesnic. Osanditorul este hulitor, si inca cel mai indraznet hulitor, pentru ca el nu fura din cele obisnuite ale lumii, ci incearca sa-L fure chiar pe Dumnezeu.Sfantul Atanasie Sinaitul, cu indrazneala, intareste aceasta:"Cine osandeste inaintea Judecatii de Apoi a lui Hristos, acesta este Antihrist, pentru ca isi insuseste dreptul lui Hristos.Iar Avva Dorotei, dezvaluind nebanuita greutate a osandirii ca pacat, spune:"Nu este nimic mai greu si nu este nimic mai rau decat osandirea.Pacatul osandirii este mai greu decat orice alt pacat, caci chiar Insusi Hristos a spus acelui pretins judecator:
Fatarnice, scoate mai intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau (Luca 6, 42); pacatul aproapelui tau e asemenea paiului, iar osandirea asemenea barnei.Iata cat de greu este pacatul osandirii!"
Foarte bine subliniata este aceasta impotrivire fata de Dumnezeu a pacatului osandirii in urmatoarea pilda din Pateric:
Odata, preacuviosul Isaac Tebaidul a vazut un frate cazand in pacat si, maniindu-se pe el, a poruncit sa fie alungat. Dupa aceasta, cand preacuviosul s-a intors in chilia sa, a fost oprit in fata usii de un inger a lui Dumnezeu, care i-a spus:"Nu te lasam sa intri in chilia ta!"Preacuviosul a intrebat pe inger care este pricina.Ingerul i-a raspuns:"Dumnezeu m-a trimis ca sa te intreb unde poruncesti ca sa fie dus acest frate, pe care tu l-ai osandit ?"Preacuviosul Isaac indata s-a rusinat si, pocaindu-se, a spus:"Doamne, am gresit impotriva Ta!" Ingerul i-a spus:"Ridica-te! Dumnezeu te-a iertat, dar de-acum inainte sa nu se mai intample asa; sa nu mai osandesti pe nimeni inainte ca Dumnezeu sa judece. Oamenii, spune Dumnezeu, fara sa aiba un astfel de drept, judeca pe aproapele lor si nu Ma lasa pe Mine ca sa-l judec".