Citat:
În prealabil postat de maria-15
nu vreau sa jignesc,dar atitudinea aceasta e putin cam exagerata.
daca se intampla sa ma imbolnavesc de apendicita ce fac?nu ma operez?sau daca ma doare f. rau capul nu iau o pastila?sau daca am un dinte cariat nu-l plombez pt ca e "artificial"?
legat de atitudinea lui Einstein,e total in contradictie cu ce ati afirmat la inceput(" Daca sunt chemat de Cel de sus, de ce sa ma impotrivesc?"),el a vrut sa moara cand vrea el,nu cand vrea Domnul.
masura in toate,unele persoane spun ca si transplantul de sange e pacat.
din cate stiu eu,Biserica e de acord cu transplantul de organe doar daca nimeni (adica donatorul) nu-si pierde viata.
|
Sunt in asentimentul dumneavoastra,Maria!Pana la urma,noi oamenii ne impotrivim finalului nu doar printr-un transplant de organe,ci prin multe alte actiuni,de la cele mai marunte pana la cele mai complexe.
Spre exemplu,cu ce anume este diferit transplantul de organe de tratamentul cu citostatice?Ori de o alta interventie chirurgicala ce iti salveaza viata?
Daca ar fi sa fim corecti si sa aplicam rationamentul pe care colegul nostru l-a enuntat,atunci ar fi firesc sa refuzam absolut orice remediu medical,natural,orice interventie chirurgicala sau de alta natura.Insa,este in firea omului,ca si a oricarei alte fiinte vii sa caute sa supravietuiasca cat de mult este cu putinta.Dar,spre deosebire de animal,omul a fost dotat cu o inteligenta superioara,ceea ce l-a ajutat sa evolueze si in privinta gasirii de solutii si remedii pentru diferite afectiuni.
Faptul ca sunt si alte suflete care simt ca si-au incheiat misiunea aici si e timpul lor sa plece,este cu totul altceva si este pana la urma libera lor alegere,insa nu putem generaliza.
Unii oameni simt asta,altii,dimpotriva,simt ca misiunea lor aici nu s-a incheiat si inca vor sa lupte.Poate pentru ei,poate pentru cei dragi,atunci cand au familii.Eu cunosc astfel de cazuri.Ii putem condamna?
Mai este,insa,un aspect: cred ca alegerea ar fi firesc sa apartina celui in cauza si mai putin familiei,insa,cati dintre noi ne cunoastem ceasul cel de pe urma?
Revenind,cred ca daca Dumnezeu nu si-ar fi dorit sa ne vindecam,nu ar fi creat natura cu puterea ei vindecatoare si nu ar fi permis sa existe atatia tamaduitori,cel mai mare dintre ei fiind insusi Iisus Hristos care nu doar ca a vindecat boli trupesti si sufletesti,ba chiar l-a si chemat la viata pe Lazar!
Personal,consider ca a pleca dintre cei vii,dar in acelasi timp a alege sa salvezi niste vieti in urma ta (moartea care daruieste viata) mi se pare un gest de o noblete extraordinara a sufletului...