Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Recent am dat peste o anecdotă, pe care la rugămintea unui bun prieten o postez aici. |
Din capul locului trebuie sa spun ca este o anecdota de calitate. Desi contemporana noua, ea vine in descendenta multor alte perle ale intelepciunii hassidice. Pe de alta parte, umorul unor asemenea anecdote vine si din caracterul invariabil dialectic al lor. Pot fi luate si asa, si altfel. Exista un anumit pericol ca aceasta anecdota sa fie luata in sensul de "a fi crestin, evreu, hinduist sau budist e tot aia". Or, evident, nu asta sustine spiritualitatea care a dat nastere unei asemenea anecdote, caci s-ar fi disolvat demult in aproape 2000 de ani de diaspora.
Ancedota ne spune ca un anumit fel de a percepe religia este de neinteles pentru Dumnezeu. Este felul ingust, sectar, carturaresc, fariseic, precum cel intalnit in Parabola Vamesului si Fariseului. Dumnezeu a creat un vehicul pentru mantuirea neamurilor. Acuma, depinde pe ce punem accentul: pe "mantuirea neamurilor" sau pe "un vehicul". Nu e tot aia. Ceea ce ne spune anecdota este ca devenim neintelesi de Domnul daca punem accent pe "un vehicul". Ceea ce NU ne spune anecdota este ca nu are importanta in ce vehicul urcam.
Prin urmare, iubitilor, fiti fara grija: urmandu-L pe Cristos, folosind Sf Scriptura si Sf Traditie apostolica drept ghiduri negreselnice, puteti fi siguri ca, mai devreme sau mai tarziu, Domnul va va urca in vehiculul potrivit, intemeiat de El, pe care nici portile iadului nu il vor putea face sa se opreasca.