Citez din articol:
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...iri-68913.html
"Dogma introduce teze discutabile sau de-a dreptul false, pe primul plan aflandu-se negarea neconditionata a pacatului originar si a urmarilor sale la Maica Domnului. Acest "privilegiu" de care numai Sfanta Fecioara s-a bucurat in istorie, conduce la o serie de consecinte, care altereaza adevarata invatatura despre Maica Domnului.
1.In primul rand ea devine separata de Hristos, pentru ca nu El este Cel ce o curateste de pacatul stramosesc prin actul intru*parii Sale.
2. In al doilea rand, Sfanta Fecioara este separata artificial de intreg neamul omenesc, avand parte de o nas*tere cu totul speciala, desi naturala, iesind de sub legea adamica a transmiterii pacatului originar.
3. In al treilea rand, daca ea primeste curatirea de pacatul stramosesc si de urmarile lui nu se mai explica efortul ei personal de a sepregati pentru a deveni "vas ales" ai intruparii Domnului. In acest caz "ar insemna ca sfintenia Fecioarei Maria nu se datoreaza starii personale de neprihanire, mostenirii acu*mulate de omenirea veterotestamentara, ca nu persoana sa a atras asupra-i daruri exceptionale ale Duhului Sfant, ci ca ea vine dintr-un act unilateral de selectie divina. Prin aceasta, insa, sunt subestimate libertatea si demnitatea omului, care in conceptia Bisericii ortodoxe sunt de neclin*tit", conchide parintele S. Bulgakov, in opera sa consa*crata cinstirii Maicii Domnului.
Acelasi autor considera ca teoria mariala catolica este impregnata de
mecanicism maniheic, fiindca fuziunea divinului si umanului in om ignora libertatea umana. In ace*lasi timp mariologia catolica poate fi suspectata si de
semi-pelagianism, adica de erezia potrivit careia omul pune inceput mantuirii sale inca din starea sa naturala, fara ajutorul harului.
Documentele oficiale ale Bisericii Romano-Catolice afirma in modul cel mai clar
predestinarea Fecioarei Maria, desi, pe de alta parte, resping conceptia despre predesti*nare sustinuta de Reformatorii secolului al XVI-lea.
"Preafericita Fecioa*ra Maria, inca din primul moment al zamislirii ei, printr-un har si un privilegiu unic al lui Dumnezeu Atotputernicul, in vederea meritelor lui Isus Cristos, Mantuitorul neamului omenesc, a fost ferita de orice prihana a pacatului origi*nar".
Chiar daca in Catehismul oficial al Bisericii Catolice (Vatican, 1992) se precizeaza, in comentariul la aceasta dogma, ca "aceasta stralucire a unei sfintenii unice cu care este impodobita din primul moment al zamislirii sale ii vine in intregime de la Cristos, deoarece ea a fost rascumpara*ta in mod eminent in vederea meritelor Fiului ei", este greu de inteles ca se mai poate stabili o viziune hristocentrica in invatatura mariologica romano-catolica.
Daca vom adauga la aceasta tendinta evident antropocen*trica si dimensiunea juridica a soteriologiei catolice (merite*le lui Isus Cristos) intreaga doctrina mariologica devine expresia unui juridism exteriorist si determinist, care distorsioneaza in mod fatal imaginea Maicii Domnului.