Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Cred că puterea de a da ne vine direct de la Hristos, și cât Îl iubim pe El atâta îi iubim pe sărmani, pe oricine aflat într-o suferință, nevoie. Deci întâi de toate de El trebuie să ne apropiem, pe El să-L cunoaștem, iar apoi să facem ceea ce știm că ar vrea El să facem, fără a ne mințim.
Atunci Îi vom supune toate, iar de vom alege să fim buni chivernisitori ai averii să o facem consultând duhovnicul, ca să nu alegem numai după voia noastră, iar de vom alege să dăm toată averea noastră săracilor, tot așa să facem, pentru că și asta poate fi o ispită, iar apoi să ne pară rău.
|
Și eu m-am gândit la aceste aspecte. Noi vorbim despre a fi creștin, făcând milostenii, dar aceasta este doar o fațetă a unui creștin. Poate fi și cauză și efect? De fapt modalitate de a deveni un bun creștin, exersând prin milostenie despinderea de iubirea de cele materiale... sau efect, când din iubire de aproapele facem tot posibilul să îl ajutăm. Ambele ipoteze, cred eu, ar fi de folos. Dar dacă vânăm pur și simplu o ocazie de a bifa un bine, pentru o răsplată viitoare sau mai grabnică...? Tocmai pentru că mintea sau/ și inima noastră ne pot juca feste, este bine să ascultăm de duhovnic. Nu doar în privința milosteniei, ci în general, pentru a putea re-deveni buni.