Citat:
În prealabil postat de adam000
Yasmina, ce descrii tu aici suna a oameni a caror nevoie este una de dragoste si atentie cumva. Practic ei se exprima, cer ceea ce au nevoie (ca cei din jur sa se ingrijeasca de ei). Ias asta inseamna a avea grija, a ocroti, a le pasa = un fel de atribute ale dragostei crestine. Este ceva sufletesc ceea ce ei cer, nu ceva material (alocatie, milostenie cu bani). Deci de ce sa le dai bani (lucruri materiale) daca este ceva sufletesc ceea ce cer?
De asmenea este de observat ca o persoana care cere dragoste catre cei din jur, e prea preocupata de asta ca sa mai ofere dragoste catre cei din jur - astfel, intre generatii, daca parintii cer dragoste copilului dar nu ii ofera, normal ca si copilul o sa creasca cu o lipsa de dragoste (cu o frustrare), cu vreun sentiment ca nu s-a ingrijit nimeni de el (ca parintii i-au cerut in loc sa ii dea), iar mai tarziu va avea si el la randul lui aceeasi mentalitate de victima care cere dragoste si posibil sa faca la fel copiilor sai (pt ca va cere si el la randul sau de la toti din jur).
Nu sint psiholog (Cezar ne-ar putea lumina cu explicatii stiintifice), insa din exterior si de la distanta, asa imi pare.
Poate mai bine le dai acel lucru sufletesc pe care il cer (un altfel de milostenie - una nu materiala, ci ocrotirea incurajarii, care poate le-a lipsit - ca vor putea sa isi depaseasca problema? / dragostea catre aproapele?) si poate asa rupi cercul asta vicios (daca hranesti cu dragoste macar copii sa creasca fara lipsa asta, atunci poate opresti intinderea pe generatii?
|
De unde până unde ideea că explicațiile științifice luminează?...:)
Și mai ales eu, care m-am tot chinuit să arăt că nu explicațiile ajută ci relația concretă, față către față... Precum, în alt plan, nu discuțiile despre Dumnezeu ajută (sau poate că ajută cumva, dar nu rezolvă, nu vindecă), ci relația concretă, față către Față...