Este crestineste sa iei chirie?

[adam000]

În prealabil postat de Yasmina

Nu au vointa,nu isi doresc nimic de ele insasi,probabil ca in adancul persoanei lor se privesc ca nevolnice sau intotdeauna ii gasesc vinovati pe altii,niciodata nu recunosc ca sunt perfect vinovate pt starea in care se afla ci se plang pe unde apuca ca au ajuns acolo din cauza ca altii nu s-au ingrijit de ele.
Ba chiar si-au facut o anumita onorabilitate din statutul de cersetor fals.

Sunt atat de ocupate sa-si planga zilnic de mila,incat nu vad cat de aproape este iesirea din problema,pt ca au o anumita dependenta de vulnerabilitatea lor.

Iar oamenii astia se intind pe generatii intregi.

Yasmina, ce descrii tu aici suna a oameni a caror nevoie este una de dragoste si atentie cumva. Practic ei se exprima, cer ceea ce au nevoie (ca cei din jur sa se ingrijeasca de ei). Ias asta inseamna a avea grija, a ocroti, a le pasa = un fel de atribute ale dragostei crestine. Este ceva sufletesc ceea ce ei cer, nu ceva material (alocatie, milostenie cu bani). Deci de ce sa le dai bani (lucruri materiale) daca este ceva sufletesc ceea ce cer?
De asmenea este de observat ca o persoana care cere dragoste catre cei din jur, e prea preocupata de asta ca sa mai ofere dragoste catre cei din jur - astfel, intre generatii, daca parintii cer dragoste copilului dar nu ii ofera, normal ca si copilul o sa creasca cu o lipsa de dragoste (cu o frustrare), cu vreun sentiment ca nu s-a ingrijit nimeni de el (ca parintii i-au cerut in loc sa ii dea), iar mai tarziu va avea si el la randul lui aceeasi mentalitate de victima care cere dragoste si posibil sa faca la fel copiilor sai (pt ca va cere si el la randul sau de la toti din jur).
Nu sint psiholog (Cezar ne-ar putea lumina cu explicatii stiintifice), insa din exterior si de la distanta, asa imi pare.
Poate mai bine le dai acel lucru sufletesc pe care il cer (un altfel de milostenie - una nu materiala, ci ocrotirea incurajarii, care poate le-a lipsit - ca vor putea sa isi depaseasca problema? / dragostea catre aproapele?) si poate asa rupi cercul asta vicios (daca hranesti cu dragoste macar copii sa creasca fara lipsa asta, atunci poate opresti intinderea pe generatii?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de adam000

Yasmina, ce descrii tu aici suna a oameni a caror nevoie este una de dragoste si atentie cumva. Practic ei se exprima, cer ceea ce au nevoie (ca cei din jur sa se ingrijeasca de ei). Ias asta inseamna a avea grija, a ocroti, a le pasa = un fel de atribute ale dragostei crestine. Este ceva sufletesc ceea ce ei cer, nu ceva material (alocatie, milostenie cu bani). Deci de ce sa le dai bani (lucruri materiale) daca este ceva sufletesc ceea ce cer?
De asmenea este de observat ca o persoana care cere dragoste catre cei din jur, e prea preocupata de asta ca sa mai ofere dragoste catre cei din jur - astfel, intre generatii, daca parintii cer dragoste copilului dar nu ii ofera, normal ca si copilul o sa creasca cu o lipsa de dragoste (cu o frustrare), cu vreun sentiment ca nu s-a ingrijit nimeni de el (ca parintii i-au cerut in loc sa ii dea), iar mai tarziu va avea si el la randul lui aceeasi mentalitate de victima care cere dragoste si posibil sa faca la fel copiilor sai (pt ca va cere si el la randul sau de la toti din jur).
Nu sint psiholog (Cezar ne-ar putea lumina cu explicatii stiintifice), insa din exterior si de la distanta, asa imi pare.
Poate mai bine le dai acel lucru sufletesc pe care il cer (un altfel de milostenie - una nu materiala, ci ocrotirea incurajarii, care poate le-a lipsit - ca vor putea sa isi depaseasca problema? / dragostea catre aproapele?) si poate asa rupi cercul asta vicios (daca hranesti cu dragoste macar copii sa creasca fara lipsa asta, atunci poate opresti intinderea pe generatii?

De unde până unde ideea că explicaţiile ştiinţifice luminează?...:)
Şi mai ales eu, care m-am tot chinuit să arăt că nu explicaţiile ajută ci relaţia concretă, faţă către faţă... Precum, în alt plan, nu discuţiile despre Dumnezeu ajută (sau poate că ajută cumva, dar nu rezolvă, nu vindecă), ci relaţia concretă, faţă către Faţă...

[AlinB]

În prealabil postat de adam000

Yasmina, ce descrii tu aici suna a oameni a caror nevoie este una de dragoste si atentie cumva. Practic ei se exprima, cer ceea ce au nevoie (ca cei din jur sa se ingrijeasca de ei). Ias asta inseamna a avea grija, a ocroti, a le pasa = un fel de atribute ale dragostei crestine.
Este ceva sufletesc ceea ce ei cer, nu ceva material (alocatie, milostenie cu bani). Deci de ce sa le dai bani (lucruri materiale) daca este ceva sufletesc ceea ce cer?

Stiu exact la ce persone se refera Yasmina, dar chiar si trecand peste, presupunem ca n-as sti nimic, am intalnit personal alte cazuri asemanatoare - cei pentru care ajutorul capata astfel de dimensiuni patologice, nu de iubiri abstracte si idealiste au nevoie ci de lucruri concrete, materiale, la care de fapt se rezuma "dragostea" care o pot intelege.

Unii mai destupati (alte cazuri decat cele enuntate de Uasmina) desigur, pot filosofa si in termeni de "iubire" despre nevoile lor, dar realitatea e alta - au nevoie de niste chestii concrete, materiale sau chiar daca sunt mai putin materiale (in intelesul comun) gen securitate, tot despre nevoile lor este vorba.
Si pot pune o eticheta numita "iubire" la toate nevoile lor, dar in realitate nu despre asta e vorba.

Poate mai bine le dai acel lucru sufletesc pe care il cer (un altfel de milostenie - una nu materiala, ci ocrotirea incurajarii, care poate le-a lipsit - ca vor putea sa isi depaseasca problema? / dragostea catre aproapele?) si poate asa rupi cercul asta vicios (daca hranesti cu dragoste macar copii sa creasca fara lipsa asta, atunci poate opresti intinderea pe generatii?

Cred ca poti intelege ca nu de lucruri sufletesti, abstracte au nevoie ci lucruri concrete materiale, mai mult, exact ce cer, cand cer, si cat de repede se poate altfel te trezesti cu pozne din partea acestor cautatori de "iubire".

Nu sint psiholog (Cezar ne-ar putea lumina cu explicatii stiintifice)

N-as zice ca psihologia e tocmai stiinta. Poate mai degraba o forma de arta. :)

[cezar_ioan]

În prealabil postat de AlinB

N-as zice ca psihologia e tocmai stiinta. Poate mai degraba o forma de arta. :)

Măgulitor,
parţial aşa şi este,
însă-i mult până departe...:)

[adam000]

Pelerinule,
momente de-astea de revolta la adresa noastra insotite mai mult sau mai putin de autocritica elocvent-patimasa... cu totii am avut (cred; si poate inca mai avem din cand in cand)

insa in esenta, in spatele poleielii frumos (auto)sclipicioase, suna ceva de genul: "cum, EU, cel care ar fi trebuit (am vrut sa devin) perfect credincios (sa simt ceva acolo, macar sa se apropie, cat de cat, de o dragoste de Dumnezeu) si MIE (dar chiar tocmai MIE) sa nu-mi iasa????????
Oooooh! (asa ceva e incredibil; greu de suportat)


eh... cand ne trec aceste accese de mandrie ranita....

abea atunci...

... o sa poti sta in fata Lui Dumnezeu (cu sinceritate si dezumflat de mandrie) si sa zici:
da Doamne, asta sint: lipsit.
Nu am dragoste. De nici un fel. Da-mi-o Tu!
Miluieste-ma!

... si abea atunci (cand va incepe rugaciunea cu El), in urma unui incredibil de sincer dialog simplu, in rugaciune, o sa vina El la tine (!), sa mangaie si sa te indrepte, si mai ales sa-ti dea... si o sa simti in suflet sa mergi la spovedit

Adam esti un om bun.I-am marturisit Celui de Sus pacatele mele,de-a lungul timpului i-am simtit si toiagul si nuiaua in viata mea,indiferent unde m-au purtat pasii.Fiecare suflet are o poveste a lui care intr-o zi va fi spusa.Fie ca Invierea Domnului sa-ti lumineze mereu sufletul si viata.