Ioane,pe masura ce caut din ce in ce mai mult prin lazile uitate ale istoriei,pe masura ce chipul acelui tanar evreu ce a cuprins in EL necuprinsul,cu o cununa de spini drept mangaiere,isi desluseste partea sa umana prin trairea lui sfanta,ce paradox,iti impartasesc din ce in ce mai mult clipele de durere poate,de tristete.As dori sa-ti spun un cuvant de incurajare dar sunt sarac in traire si mai ales se apropie Invierea si nu am alta veste minunata decat aceasta sa-ti aduc,Mantuitorul a invins moartea.Mergi cu Dumnezeu prietene acum si mereu.