Cadouri de Paşti

Ioane,pe masura ce caut din ce in ce mai mult prin lazile uitate ale istoriei,pe masura ce chipul acelui tanar evreu ce a cuprins in EL necuprinsul,cu o cununa de spini drept mangaiere,isi desluseste partea sa umana prin trairea lui sfanta,ce paradox,iti impartasesc din ce in ce mai mult clipele de durere poate,de tristete.As dori sa-ti spun un cuvant de incurajare dar sunt sarac in traire si mai ales se apropie Invierea si nu am alta veste minunata decat aceasta sa-ti aduc,Mantuitorul a invins moartea.Mergi cu Dumnezeu prietene acum si mereu.

[cezar_ioan]

Mulţumesc, frate bun, mulţumesc! Domnul să te răsplătească pentru că mi-ai adus mângâiere...
În ce mă priveşte, mai vreau să spun doar atât şi, într-un fel, să pun punctul pe i faţă de evenimentul descris mai sus: să ne ajute Bunul Dumnezeu, pe noi şi pe urmaşii noştri şi pe urmaşii urmaşilor lor, să nu aflăm niciodată, prin vreun fel de asociere, Crucea în muzeu... Să ne ferească Domnul ca această tendinţă de îndepărtare a Crucii din viaţa noastră să devină realitate efectivă, sfârşit al sfârşitului, chiar dacă lumea, poate, va mai dăinui în vreun fel...

Crucea o vreau şi o cer Domnului în inima mea, în inima noastră, a celor care căutăm să devenim creştini, cu adevărat. Locul Crucii este, pururea, în pieptul nostru, în întreaga noastră fiinţă.

Fie ca Domnul, Care a sfinţit pentru totdeauna Lemnul Crucii cu Sângele Lui, să ne ajute să purtăm povara acestei nobile şi neasemuite condiţii a omului care năzuieşte, cu umilele şi nevrednicele lui puteri, la Dumnezeire. AMIN+