Eu n-am avut impresia asta. Nu s-au făcut remarci personale, s-a vorbit despre păcate, nu despre păcătoși. Și e foarte bine că cei tineri sunt preocupați să distingă, să înțeleagă ce este păcatul și cum să se ferească de el. Radicalismul le este caracteristic, și poate fi o virtute sau un defect, după cum este folosit (împotriva păcatului, respectiv a păcătosului).

Cei care s-au exprimat clar cu privire la avort sau la fertilizarea in vitro au arătat clar ce anume se întâmplă în cazurile respective. S-a pus problema din punctul de vedere al victimelor acțiunilor noastre, iar din moment ce există victime este evident că acțiunile au fost greșite, adică rele, adică păcătoase. Dacă îmi dau seama că și eu am făcut ceva care a făcut rău cuiva (unui prunc sau făt în cazul ăsta), trebuie să mă conștientizez, să accept, să mă pocăiesc, nu să consider, afectat, că sunt rănit de cel care mă conștientizează.

Spunem uneori că adevărul este dureros și vrem să nu-l auzim, că ne rănește. Însă este rană binefăcătoare, de bisturiu care scoate tumoarea din sufletul nostru; este nevoie să-l recunoaștem și să acceptăm tratamentul, care implică pocăința.