Citat:
În prealabil postat de glykys
Da, eu voiam sa apara cineva care sa ne povesteasca din experienta sa directa cum s-a confruntat cu problema avortului in problema comunista sau post-comunista.
Sophia, imi pare rau ca te-ai intristat, dar eu nu prea te inteleg.
Tot spui ca pe topicuri trebuie sa scrie oameni cu experienta in domeniu, in schimb, desi recunosti ca nu ai experienta in problema avortului - ca nu ai fost pusa in situatia aceasta niciodata - abordezi acest subiect si te superi pe cei care au alta parere. Laura, spre exemplu, a trecut indirect, ce-i drept, prin problema avortului. A deschis un topic candva, spunand ca trebuia sa fie avortata. Cred ca de aceea este ea si mai pornita spre acest subiect. Deci are cumva experienta. Noi, tinerii, mai ales cei nascuti singuri la parinti, avem cumva aceasta experienta indirecta a avortului si poate ca platim, in vreun fel, pentru acest stigmat pe care ni l-au transmis parintii si bunicii nostri. E dureros sa te gandesti ca puteai avea soarta unui avorton.
Si atunci e normal sa punem intrebari batranilor si maturilor nostri, nu sa-i scuzam imediat, gandindu-ne ca au sacrificat o viata pentru o felie de paine in plus la masa.
Acum degeaba se supara batranii si se plang ca nu mai are cine sa le plateasca pensiile. Daca nu s-ar fi facut atatea avorturi, poate nu ar mai fi fost in aceasta situatie.
Te rog sa nu te superi pe mine, eu nu am nimic personal cu tine sau cu vreo persoana mai in varsta de pe strada, nu ma intereseaza pe mine personal cine cate avorturi a facut, dar e bine ca omul sa aiba niste pozitii clare in viata, altfel se chinuie foarte mult, confuz si de colo-colo, dupa cum bate vantul, fara sa stie pentru ce traieste, pentru ce face sau nu face copii... Fireste ca pozitiile oamenilor nu sunt la fel si ca trebuie sa ne intelegem unul pe altul, dar daca vezi ca pamantul e negru, nu poti sa spui ca e albastru, ca bate cumva lumina in el.
|
Si eu am fost tot in situatia Laurei,programata pt avort.
Dar am avut noroc cu niste rude credincioase,care au aflat de situatia mamei si au vb cu ea.Au promis ca vor ajuta ele cu cresterea copilului si chiar si material numai sa nu se faca pacate in familie.
Si s-au tinut de cuvant!Nu mi-a lipsit nimic cat am fost copil si toti ma iubeau si ma rasfatau de parca eram os princiar :)
Daca ma iubeste mama acum si ma considera indispensabila?Intrebati-o pe dansa :)
Nu trebuie sa ai experienta cu avortul ca sa realizezi ca nu este un lucru bun,cum nu trebuie sa ajungi sa ucizi un om mai intai ca sa realizezi ca ai facut un pacat grav,caci de aia suntem inzestrati cu judecata ca sa intelegem lumea mai intai teoretic si sa ne pazim de pericole.