Varsta si credinta omului - Comunicarea intre generatii

[glykys]

Da, eu voiam sa apara cineva care sa ne povesteasca din experienta sa directa cum s-a confruntat cu problema avortului in problema comunista sau post-comunista.

Sophia, imi pare rau ca te-ai intristat, dar eu nu prea te inteleg.
Tot spui ca pe topicuri trebuie sa scrie oameni cu experienta in domeniu, in schimb, desi recunosti ca nu ai experienta in problema avortului - ca nu ai fost pusa in situatia aceasta niciodata - abordezi acest subiect si te superi pe cei care au alta parere. Laura, spre exemplu, a trecut indirect, ce-i drept, prin problema avortului. A deschis un topic candva, spunand ca trebuia sa fie avortata. Cred ca de aceea este ea si mai pornita spre acest subiect. Deci are cumva experienta. Noi, tinerii, mai ales cei nascuti singuri la parinti, avem cumva aceasta experienta indirecta a avortului si poate ca platim, in vreun fel, pentru acest stigmat pe care ni l-au transmis parintii si bunicii nostri. E dureros sa te gandesti ca puteai avea soarta unui avorton.
Si atunci e normal sa punem intrebari batranilor si maturilor nostri, nu sa-i scuzam imediat, gandindu-ne ca au sacrificat o viata pentru o felie de paine in plus la masa.

Acum degeaba se supara batranii si se plang ca nu mai are cine sa le plateasca pensiile. Daca nu s-ar fi facut atatea avorturi, poate nu ar mai fi fost in aceasta situatie.

Te rog sa nu te superi pe mine, eu nu am nimic personal cu tine sau cu vreo persoana mai in varsta de pe strada, nu ma intereseaza pe mine personal cine cate avorturi a facut, dar e bine ca omul sa aiba niste pozitii clare in viata, altfel se chinuie foarte mult, confuz si de colo-colo, dupa cum bate vantul, fara sa stie pentru ce traieste, pentru ce face sau nu face copii... Fireste ca pozitiile oamenilor nu sunt la fel si ca trebuie sa ne intelegem unul pe altul, dar daca vezi ca pamantul e negru, nu poti sa spui ca e albastru, ca bate cumva lumina in el.

În prealabil postat de sophia

Uite eu am scris la avort, avand peste 50 ani. Mi-am spus parerea.
Nu inteleg exact acum dorinta ta. Ah, poate ca vrei sa spui ca nu a scris nimeni din experienta proprie. Nimeni care are un avort la activ.
Da, si mie imi lipseste asta. Cineva care s-a aflat in fata acestei decizii. Ce a simtit si ce nevoie de ajutor a avut in acele momente.

Mi se pare ca pe aceasta tema s-a vorbit si se vorbeste in general din punctul de vedere moral. Ca e crima, ca e rau. Asta stim toti.
Dar nu se spune nimic din aspectul practic. Ce inseamna concret pentru o persoana sa-l faca sau nu. Douazeci la fundul altuia e usor de dat.

Nu se pretinde nimic. E vorba de educatie si suflet. Daca nu vrei sa dai ceva, sa intelegi un om, asta este. Indiferent ca e vorba de locul in tramvai sau respect.
Chiar m-ai intristat cu fraza asta cu datul si pretinsul.

In firul cu "in vitro" si altele, e vorba si sa intelegi durerea unui om. Eu am trecut printr-o experienta trista, am scris din sufletul meu, cu lacrimi. Si eu una n-as fi putut nici daca din punct de vedere crestin aveam dreptate sa raspund in felul acela unui om. Pentru mine un om si suferinta lui cantareste mult.
De aia spun ca nu stiu cum sunt invatati tinerii de azi. Poate ca exista parinti sau/si duhovnici care pun omul pe ultimul loc, care invata sa fii dur. Exista din astia. Nu stiu. Tocmai asta incercam sa aflu pe acest fir.