Citat:
În prealabil postat de Annyta
Referitor la a opri de la păcat un prieten necredincios, cred că singura soluție este rugăciunea pentru el. Căci dacă e necredincios, așa cum cunosc eu unii, menționarea noțiunii de păcat îl îndepărtează și mai mult de Dumnezeu și de biserică - căci vede în acestea doar interdicții, opreliști și pedepse. Eu încerc să le spun că Dumnezeu este Cel Bun care ne ocrotește și ne primește atunci când suntem în nevoie sau în durere sau în necaz. Nu că aș fi avut vreun succes până acum, căci interlocutorii mei sunt minți "ultraraționale" care aduc în discuție bolile, războaiele și alte suferințe pe care Dumnezeu le îngăduie în lume.
Așa că nu mă văd în rolul de "moralist".
Poate prin rugăciune și, să zicem, puterea exemplului, să se urnească ceva și în ei. Sau printr-un ajutor pe care îl pot oferi la vreme de necaz; un răspuns bun, dacă sunt întrebată. Dar o replică de genul "ai grijă, ăsta e păcat", ne va îndepărta unii de alții. În cazul concret al prietenilor/ colegilor mei necredincioși...
|
Atitudinea va face diferenta aici.
Nu trebuie sa faci pe moralizatorul,predicand de sus si spunandu-le altora ca tu te-ai pocait,deci Il tii pe Dumnezeu de un picior,ci doar sa le arati ca-ti pasa de soarta lor ca si de a ta,daca nu mai mult!
Si aici puterea exemplului personal isi va spune cuvantul,este cam nepotrivit ca eu sa fiu o fumatoare inraita,alcoolica sau dependenta de droguri si sa predic altora abstinenta vizavi de aceste stimulente.Desi teoretic poate fi si asta posibil.Eu stiu ca ma aflu pe un drum pierzator,sunt prea slaba sa ma opun tentatiilor insa cu sinceritate ii sfatuiesc pe altii sa stea departe de alcool si droguri,deoarece imi cunosc suferintele.
Prietenii,cunostiintele,se pot supara temporar dar mai apoi iti pot chiar multumi ca ai deschis discutia si nu ai trecut indiferent mai departe.