Lupta cu pacatele straine

[Yasmina]

În prealabil postat de Annyta

Referitor la a opri de la păcat un prieten necredincios, cred că singura soluţie este rugăciunea pentru el. Căci dacă e necredincios, aşa cum cunosc eu unii, menţionarea noţiunii de păcat îl îndepărtează şi mai mult de Dumnezeu şi de biserică - căci vede în acestea doar interdicţii, oprelişti şi pedepse. Eu încerc să le spun că Dumnezeu este Cel Bun care ne ocroteşte şi ne primeşte atunci când suntem în nevoie sau în durere sau în necaz. Nu că aş fi avut vreun succes până acum, căci interlocutorii mei sunt minţi "ultraraţionale" care aduc în discuţie bolile, războaiele şi alte suferinţe pe care Dumnezeu le îngăduie în lume.
Aşa că nu mă văd în rolul de "moralist".
Poate prin rugăciune şi, să zicem, puterea exemplului, să se urnească ceva şi în ei. Sau printr-un ajutor pe care îl pot oferi la vreme de necaz; un răspuns bun, dacă sunt întrebată. Dar o replică de genul "ai grijă, ăsta e păcat", ne va îndepărta unii de alţii. În cazul concret al prietenilor/ colegilor mei necredincioşi...

Atitudinea va face diferenta aici.
Nu trebuie sa faci pe moralizatorul,predicand de sus si spunandu-le altora ca tu te-ai pocait,deci Il tii pe Dumnezeu de un picior,ci doar sa le arati ca-ti pasa de soarta lor ca si de a ta,daca nu mai mult!
Si aici puterea exemplului personal isi va spune cuvantul,este cam nepotrivit ca eu sa fiu o fumatoare inraita,alcoolica sau dependenta de droguri si sa predic altora abstinenta vizavi de aceste stimulente.Desi teoretic poate fi si asta posibil.Eu stiu ca ma aflu pe un drum pierzator,sunt prea slaba sa ma opun tentatiilor insa cu sinceritate ii sfatuiesc pe altii sa stea departe de alcool si droguri,deoarece imi cunosc suferintele.
Prietenii,cunostiintele,se pot supara temporar dar mai apoi iti pot chiar multumi ca ai deschis discutia si nu ai trecut indiferent mai departe.