Citat:
În prealabil postat de AGabriela
Principala intrebarea este: eu Il iubesc? Cred ca nu... si asta caut: sa invat sa-L iubesc.
|
Toți căutăm aceasta...:)
Prin har, prin harul Botezului mai întâi, apoi prin celelalte. Harul ne e pricina, întrucât mai înainte să Îl găsim noi, Păstorul ne-a găsit deja pe noi!
E de folos, îmi pare, să luăm încă o dată la lectură, măcar, pildele Domnului în care ne dezvăluie Împărăția lui Dumnezeu.
În pilda aluatului, Domnul vorbește despre dospire, prefacere. Aceasta nu e proces spontan, ci e lucrare tainică, în timp. Descoperim că suntem chemați, așadar, la răbdare și la încredere. Procesul își croiește drum, prin puterea Dumnezeirii, chiar dacă noi ne îngrijorăm, chiar dacă suntem neîncrezători și puțin credincioși, chiar dacă mai cârtim și ne răzvrătim.
Totuși, spre mai buna desășurare a despătimirii și îndreptării noastre, Domnul a lăsat prețioasele rânduieli, prin Duhul, în Biserică. Acestea sunt ca un fel de catalizator, să zic așa, deși analogia este cam săracă. Catalizator și garant.
Face bine petrecerea timpului între frați de credință, între cuvinte odihnitoare dătătoare de nădejde. De nu îi avem mereu în preajmă, avem cărțile. Sunt atât de ziditoare "Viețile sfinților", precum și mărturiile unor oameni ai lui Dumnezeu pe care le găsim des. Apoi chiar aici pe forum unele topice cu mărturisiri, cuvinte de folos duhovnicesc etc. Așa nu ne mai simțim singuri și descurajați, iar rebelul cedează locul, treptat, fiului blajin și liniștit.
Rebeliunea vine din spaimă, din durere neasumată bine, din necazuri, din însingurare și din multe încecrări grele și săgetări ale vrășmașului. Domnul răutății folosește orice prilej, mai ales când ne prinde la ananghie, ca să ne înrăiască și să ne sperie, așa ca noi să nu mai sperăm nimic, să ne îndoim de tot, să picăm în deznădejde și înoieli care par de netrecut.
Dar Biserica are leac pentru toate. Mare e puterea Crucii! Mare puterea Iubirii! Nu iubim noi, ci Iubirea ne învață să iubim. Nu știm să iubim, până nu ne învață Iubirea, adică Hristos și sfinții Lui.
Răbdare, așadar, nădejde multă. Domnul e mereu aproape și ne poartă pasul!