[Florin_cj]

În prealabil postat de cezar_ioan

Două sunt căile acestei lupte între viaţă şi moarte care se poartă în sufletul omenesc: monahismul şi căsnicia.
Atunci când căsnicia e văzută ca loc al lăfăielilor şi al obţinerii satisfacţiilor prin celălalt, s-a terminat cu despătimirea şi iubirea jertfelnică.

Doar ni se pare nouă că nu ne înţelegem cu soţul ori cu soţia. În realitate nu ne înţelegem înlăuntrul nostru. Fie nu ducem războiul duhovnicesc personal, fie îl ducem însă îl pierdem prea ades şi dureros şi, în loc să ne ocupăm de acest război lăuntric ni se pare că e mai bine să ne ocupăm de războiul cu aproapele. De aici toată confuzia şi toate necazurile, dintre care cel mai mare e pierderea harului sau nelucrarea lui în noi, de către noi înşine.

Pe de altă parte, cred că mentalitatea legalistă a unirii soţilor pentru a avea permisiunea să facă sex, e cu totul păguboasă. Interdicţia asupra unirii sexuale înainte de căsătorie îmbolnăveşte puternic sufletul tinerilor, încurajînd rebeliunea/răzvrătirea cu toate consecinţele ei catastrofale. Îi face să vadă în Dumnezeu un Părinte normativ, pedepsitor, tiranic.
Or, departe de a fi aşa, duhul Iubirii arată că Dumnezeu ne povăţuieşte pe noi cum să facem ca să nu devenim robii cărnii. Nu ne ameninţă cu pedeapsa, ci ne atrage la Calea dreaptă, povăţuind pe tânăr să se abţină de la plăcerea carnală, să nu-i dea curs doar de dragul ei. În acest sens, al purtării de grijă, al îndemnului părintesc vine şi aducerea celor se iubesc la Taina Nunţii: spre rodirea deplină a iubirii, iar nu spre interzicerea sexualităţii.

Am cunoscut deja prea multe cupluri cu "paşaportul" iubirii sexuale în buzunar dar cu nefericirea conjugală cât casa. Această situaţie anormală şi tristă se datorează, cred eu, neînţelegerii rostului Tainei Nunţii: deschiderea porţii către Împărăţia lui Dumnezeu împreună cu soţul, apoi cu copiii. Adică formarea unei mici obşti unde să se lucreze mântuirea fiecăruia şi a tuturor. De la această obşte la obştea monahală nu e decât un pas, şi, încă, unul neesenţial. Doar forma şi rânduiala diferă, miezul e acelaşi: dobândirea curăţiei, despătimirea, lepădarea de sine, mântuirea. Nu importă deloc dacă facem sau nu sex atunci când vrea soţul ori soţia etc. Acest amestec al sexualităţii ca mare problemă în Taina Nunţii mi se pare trivial. Reducţionismul sexologizant aplicat Tainei, ciunteşte măreţia unirii soţilor şi pune pietre de moară în spinarea călătorului spre Răsărit. Accentul trebuie să cadă în altă parte, aşa cum ne învaţă Biserica, atât în căsnicie, cât şi înainte de căsătorie precum şi în văduvie şi mereu cât trăim sub soare.

Adevarat ai spus, Doamne ajuta si Lumineaza pe fratii nostrii sa citeasca si sa le intre la inima aceste cuvinte!
Acum nu ma simt singur! Tacerea in aceste clipe mi-ar fi mai de folos, dar Cuvintele mele care au scapat pacatoase sunt ale mele, iar cele bune sunt pentru cei care nu vor sa auda si sa vada Voia Lui Dumnezeu!