<<În iulie 1971, Ceaușescu a anunțat noi măsuri pentru ,îmbunătățirea activității politico-ideologice", rămase în istoria comunismului românesc sub numele de tezele din iulie, denumire ce aduce aminte de tezele leniniste din aprilie.
Tezele ceaușiste reprezentau un nou ghid pentru toate producțiile culturale din România.
Din punct de vedere ideologic, tezele au fost mai degrabă dogmatice decât novatoare: noțiuni demult abandonate în restul lagărului comunist, precum realismul socialist, erau readuse în actualitate de Ceaușescu, care punea astfel capăt tuturor iluziilor de liberalizare a vieții culturale, întreținute în perioada de început a conducerii sale.
Subliniind rolul conducător pe care trebuia să-l joace partidul în toate domeniile, secretarul general a lansat un atac neașteptat împotriva celor care încercau să mențină cultura română conectată la curentele artistice, modele culturale și tendințele novatoare din Occident.
Cu alte cuvinte, intelectualii români trebuiau să se inspire exclusiv din surse autohtone, mai precis din realitățile României socialiste.
Consecința implicită: după o scurtă perioadă în care fuseseră reluate legăturile firești cu Occidentul, cultura română era condamnată de regimul comunist - a doua oară după rusificarea forțată din anii stalinismului - să se dezvolte în completă izolare față de orice influență de dincolo de Cortina de Fier.
Pe scurt, tezele din iulie au constituit începutul restalinizării culturii române prin întreruperea timidei încercări din anii 1960 de a relua ambiția generației pașoptiste de a produce o cultură națională în sincronism cu Occidentul, și, implicit, demnă de a sta alături de celelalte culturi europene.>>
http://www.romlit.ro/controlul_contiinelor
<<Oficial, la venirea lui Ceausescu la conducerea partidului si a statului, in Romania nu mai existau detinuti politici. Rezistenta din munti incetase de prin 1959, cei mai multi luptatori anticomunisti platind cu viata.
Cazurile de revolta, in ultimii ani ai lui Gheorghiu-Dej, erau in mare parte individuale, nerecunoscute ca politice, fiind incadrate la diferite infractiuni sau trimise la psihiatrie. Destui romani au crezut ca regimul lui Ceausescu va fi mai bland decat al predecesorului sau, mai "liberal", si unii dintre ei s-au repezit sa se inscrie in P.C.R. Sfanta naivitate!
"Tezele de la Mangalia", din 1971, de inspiratie chineza si nord-coreeana, i-au pus pe multi in garda. Apoi, cultul personalitatii lui "Ceasca" a inceput sa se umfle, atingand, pana in Decembrie ‘89, proportii monstruoase.
Culmea e ca dictatorul credea cu toata sinceritatea in acest cult. De aceea, trebuie ca s-o fi mirat tare mult de revolta minerilor din Valea Jiului, la 1977. Desi tara mocnea, vor mai trece 10 ani pana cand, la Brasov, sa reizbucneasca flacarile unei revolte importante, de masa. si in Valea Jiului, si la Brasov, tocmai clasa muncitoare, laudata de ideologii comunisti ca fiind "cea mai inaintata forta a societatii", dadea semne ca s-a saturat de minciunile oficiale.>>
http://www.romanialibera.ro/cultura/...ni-111473.html
Revenind la Vizita lui Nicolae Ceausescu in China si Coreea (de Nord), de aici ni s-a tras mult rau.
Prin anii ’70 - ’80 ( si cred ca pana la Revolutia din decembrie 1989), Tezele de la Mangalia erau Inamicul public nr. 1 al Culturii.
Daca o sa aveti rabdare sa cititi cele scrise in link-ruile de mai sus, si daca o sa cautati si alte articole, o sa intelegeti cum a fost.