Citat:
În prealabil postat de catalin2
Dogma poate sa o cunoasca si un ateu
|
Învelișul, atâta tot. Miezul, nu.
Formularea verbală a dogmei ("afirmație", cum o numeai) este doar semnul.
Cine se oprește la semn, făcîndu-și închipuite păreri mintale, nu poate cunoaște dogma. Aceasta se cunoaște musai prin experiență, prin trăire și făptuire până în rărunchi.
Dacă dogma nu pătrunde în mintea, inima și rărunchii omului, ea rămâne o poveste oarecare, substituibilă cu ușurință. Texte, domnule, texte, fugi d-aici cu vraja... Auzi frevent că se spune.
În Crez avem un sistem bine articulat al învelișului dogmatic. Un înveliș pe care îl pot auzi, pronunța și reține, după cum îl pot și înțelege într-un anumit fel chiar și copiii și oricine dorește să asculte o clipă.
Totuși, nu-i trece nici unui om serios prin minte că simpla "conectare" cognitivă și verbală la învelișul dogmei ar fi propriu-zis o învățătură de credință. Activitatea de învățare implică o prefacere complexă a omului.
Dogmatica nu se termină cu enunțul unui înveliș, ci abia de începe cu acesta.
Așa cum nu termini drumul tău către Dumnezeu când intri în curtea bisericii.
Dogma nu se închide într-o afirmație, ci dimpotrivă, abia începe să se deschidă, mai bine zis să întredeschidă poarta sufletului. Fără o rezonanță puternică în sufletul credinciosului și implicit în întreaga lui viață, dogma e o afirmație sterilă, moartă. O bucurie neîmpărtășită.
Problema nu se reduce, așadar, la a ști dogma (o știu bine și ateii și toți necredincioșii după cum cel mai bine o cam știu toți dracii, teologalii), ci la a începe să te lași purtat în actele viețuirii tale omenești de dulcea și amara descoperire a miezului ei, prin nevoința ta încredințată de Mila Domnului.
Dacă ar fi să asemăn cu ceva pliciul dogmei asupra sufletului omenesc, l-aș asemăna pentru început cu aroma dulceții de cireșe amare...:)
P.S. Iată cum poate
(ră)suna Dogma:
http://www.youtube.com/watch?v=lWucXPc_2ls
După cum, în alte constituții sufletești, Dogma poate să (ră)sune și așa:
http://www.youtube.com/watch?v=-7CVzta7ZxA
Sunt
re-prezentări în sufletul omenesc. Un foșnet de-al omului la întâlnirea cu Adevărul. (Dincoace, în lumea "ghiciturii".)