[laurastifter]

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

Aveti dreptate, ca idee, domnule profesor. Insa, daca doriti, puteti dezvolta? Va referiti la mine? Daca da, afirm ca nu am de explicat "pentru ce" sau "cum" am facut "apostazie". Totul se reduce la asta: ideea de turma, fie ea urmatoare unui adevar sau, ipotetic, chiar si Adevarului (adevarul complet), imi este straina. O resimt ca un claustrofob un lift blocat. Sau, pur si simplu, cum priveste orice om normal care doreste sa fie liber, lovitura de stat a unei junte oarecare. Cum bine ati punctat pe acest forum, e un razboi stupid intre subiectivismul lui X si Y, unde fanatismul este marlanul care se impune cu pumnul in masa si palma peste gura. Evident, din perspectiva fanatica, "ai celorlalti" prin definitie nu au calitati; sunt nu-tocmai-oameni. Cel putin, spre asta tinteste peisajul dezolant al majoritatii postarilor. Nu ma deranjeaza....pina la un punct. Acel punct la care aderenta-confesionala-practicata-ca-galerie-de-meci dezumanizeaza. Atunci, da, ii consider pe believeri animale.
Cu stima.

Puteţi cădea dvs în apostazie cât poftiţi... că tot nu-L veţi convinge pe Hristos să înceteze de a vă mai iubi!
Oamenii da, vă vor acuza, vă vor judeca, vor încerca să vă evalueze potrivit ideilor lor despre Dumnezeu (pentru că, vorba Sfântului Grigorie al Nyssei: "conceptele creează ideoli despre Dumnezeu; doar uimirea pricepe ceva"), dar El nu va face asta niciodată!
Personal n-am de gând să vă conving să vă întoarceţi la confesiunea x sau y, nici n-aş avea dreptul de a încerca (chiar dacă să presupunem că mi-ar sta în putinţă) să vă influenţez în vreun fel credinţa.
Aş vrea doar să vă împărtăşesc un gând personal, pe care i l-am scris, acum câteva luni, domnului Mihai G, atunci când îşi punea întrebări legate de eshatologie:
să nu confundăm niciodată creştinismul cu "creştinismul", creştinismul autentic cu ideologiile omeneşti desemnate cu acelaşi nume, pentru a fi mai uşor acceptate. Să încercăm a-L înţelege pe Hristos Dumnezeu aşa cum este El de fapt, nu aşa cum ne imaginăm noi că ar fi. Hristos n-a venit în lume pentru a propovădui doctrine şi ideologii religioase, nici pentru a întemeia instituţii care să-I revendice Evanghelia drept proprietate personală, nici pentru a crea 30000 de grupări mai mult sau mai puţin creştine!
Hristos, Dumnezeul nostru, a venit în lume ca să ne spună şi să ne arate (prin sacrificiul Său suprem pentru fiecare dintre noi) că El ne iubeşte, că El este unicul Adevăr absolut (Adevăr viu şi ipostatic, nu ideologic şi instituţionalizat). El a venit tocmai pentru a aduce libertatea spirituală şi de conştiinţă, gândirea neîngrădită de prejudecăţi, definiţii şi reguli arhaice. Hristos a răsturnat toate prejudecăţile fariseilor şi - aşa cum atât de convingător arăta domnul Andrei Pleşu în lucrarea sa consacrată "Parabolelor lui Iisus" - Şi-a rostit mesajul divin în aşa fel încât să nu poată fi transformată în ideologie.
V-au dezamăgit actele reprobabile comise, de-a lungul timpurilor, în numle credinţei?
Şi pe Hristos L-au dezamăgit!
Să nu asociem niciodată fanatismul cu adevărata credinţă, fiindcă cel mai cunoscut Adversar al fanatismului şi dogmatismului teologic (atenţie: n-am spus dogmatică, ci dogmatism!) este Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, Dăruitorul şi Apărătorul suprem al libertăţii noastre!
Domnul să vă ocrotească!

Isaia55, 8-9:
8.Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul.9.Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre.