Citat:
În prealabil postat de Florinvs
Ce sa zic- nu sunt specialist in psihologie (mai ales in cea feminina!), insa e bine ca lucrurile sa fie clare: ori exista intradevar sentimente reale intre el si ea (si atunci cazurile de violenta in familie nu au cum sa apara) ori daca nu (nu zic sa te desparti de la prima cearta- nu exista relatie ori casnicie perfecta) si daca in urma unei analize lucide (doi oameni maturi cred ca sunt in stare de treaba asta) se constata ca nu mai exista nici un fel de sentimente (ori daca te certi non-stop sau mai grav se ajunge la jigniri, inselarea partenerului ori violenta fizica e cam clara treaba) decat sa stai precum cainele si mata e preferabil a te desperti!
|
Nu neaparat violenta conjugala apare doar acolo unde nu sunt sentimente, ba din contra, poate aparea chiar atunci cand spiritele sunt mai aprinse. Adica cu cat sunt mai aprinse, cu atat mai rau, cu cat esti mai dependent emotional de celalalt cu atat ai tendinta sa fii mai violent, pentru ca violenta poate fii si o forma de aparare la un moment dat (cand iti agresezi nevasta, nu vrei neaparat, intodeauna, ca ea sa plece si sa te lase, ci din contra, sa se sperie si sa ramana cu tine)
Citat:
În prealabil postat de Parascheva16
Si apoi mai e si problema de ce ai facut si tu: avorturi, desfranare inainte de casatorie etc.
|
La asta ma gandeam si eu, insa multa lume considera ca nu e neaparat, ba chiar nu e indicat ca pentru ca ai facut lucrurile astea sa platesti toata viata, sa fii pedepsita sau sa te "autopedepsesti". Acuma eu nu am de unde sa stiu exact cum e mai bine, si ccare e voia lui Dumnezeu, dar presupun ca lumea, societatea si chiar cei apropiati, vor avea tendinta multa vreme sa te osandeasca pentru pacatele tale, cel putin pana trece destula vreme si le uita, iar daca Dumnezeu ingaduie asta, inseamna ca asa considera si El ca trebuie sa ti se intample. Si oricum, ce-ar putea sa faca mai mult? Ca doar nu intervine in mod direct in vietile noastre, si nu poat sa manipuleze si sa schimbe gandurile, parerile si mai ales actiunile cuiva, asa a fost de la inceput "intelegerea", ca avem "liber arbitru".
Poate ca m-am pripit sa trag aceste concluzii, inca n-am reusit sa citesc tot ce a postat Parascheva, dar voi incerca si sper sa imi mai pot revizui atitudinea.