Citat:
În prealabil postat de catalin2
Dar am vazut ca si tu te indoiesti cateodata de uneel minuni.
De asemenea spui ca nu e nevoie de minuni.
Ai spus ca nu ai citit vietile sfintilor
|
Bine ar fi fost să te asiguri mai întâi că înțelegi ce (îți) scriu. Că doar nu scriu în bengaleza veche.
Desigur, nu e obligatoriu, dar ține de igiena elementară a unei conversații oneste.
Dacă nu faci asta, iată, se întâmplă ca mai sus: scrii neadevăruri.
Cătălin, nu mă îndoiesc de minuni, de minunile Ortodoxiei, de minunile lui Dumnezeu. Cum aș putea să fac asta?
Mă îndoiesc, însă, de "minunile" voastre...
Nu spun că nu e nevoie de minuni, asta doar Dumnezeu hotărăște. Spun că sunt împotriva unei credințe care se nutrește din psihologia tulbure a miraculosului, vecin cu buhăitul cucuvelei, cu sângele găinii negre și cu spaima de mâțe.
Citesc de ani de zile viețile sfinților. E o lectură ziditoare de suflet, necesară pentru mine.
Am aproape mereu, când port rucsacul, un volum din cele 12 - mari (format letter), cu coperțile tari și negre, minunate. Știi despre ce vorbesc?... Le citesc și copiilor, deseori, îi propun și soției să citească (alteori mă îndeamnă ea). Ca profesor am dat de multe ori anul acesta exemple, punctînd ceva din viața unui sfânt. Cu frică de Dumnezeu, cu evlavie și cu riscul permanent de a fi dat afară din învățământ - pentru că sunt prof de psi, nu de religie și pentru că în clasele unde predau sunt mulți copii musulmani sau atei. Dar n-am primit nici o observație critică. Dimpotrivă, am primit recunoștință (din partea elevilor, mai întâi).
Mai ai și alte pietre să-mi atârni în spate?