În prealabil postat de cezar_ioan

Evident, l-aţi surprins în reveria dumneavoastră "duhovnicească", pe Moş Crăciun.
Care v-a şi adus în dar, nu-i aşa?, o confirmare inegalabilă a credinţei.
A credinţei în Moş Crăciun, se înţelege.

Ce copii fericiţi are patria noastră dragă!

P.S. Doamnă, cu mult înainte ca Moş Crăciun să vă dăruiască o poză pentru albumul personal, oamenii au descoperit un fapt simplu, natural foarte, în baza căruia s-a răspândit şi un text psihologic foarte util în diagnostic numit testul proiectiv sau testul petelor de cerneală. Se ia una bucată călimară, se varsă o parte din conţinutul ei pe o hârtie apoi se cheamă vecinii să caşte gura şi să spună ce vede fiecare acolo. Unii văd un monstru, alţii doi tineri iubindu-se, alţii pe Moş Crăciun, alţii o casă la ţară etc. Fiecare cu ce-l animă prin viaţa lui inconştientă.
Dar nu era nevoie de acest test ca să ne dăm seama ce are fiecare în inima lui.
E suficient să ne uităm în sus, pe cer, la necontenita prefacere a norilor şi vom vedea, pe cer toate minunile adâncurilor. Noastre. Inconştiente.
Ca să nu mai pomenesc banalul citit în zaţul de pe marginea ceştii de cafea.

Toate acestea, cunoscute de când lumea şi folosite de unii în relaţia cu naivii şi ignoranţii, arată câteva lucruri elementare din psihologie, pe care le ştiu toţi elevii care au citit măcar 5 minute lecţia Percepţia din manualul de psihologie.
Astfel, aflăm că percepţia umană este o activitate psihică:
- foarte complexă, la care, în întâlnirea cu stimulul, participăm atât conştient cât şi subconştient precum şi inconştient
- în care informaţiile produse de analizatori, ca urmare a contactului direct cu stimulul fizic, sunt organizate în imagini prin intermediul unor scheme perceptive penetrabile cognitiv, afectiv şi volitiv
- generativă de produse foarte variate, inclusiv din sfera iluziilor perceptive, datorită efectelor de câmp (perceptiv) şi unor factori subiectivi printre care dorinţele şi temerile ocupă un loc deloc neglijabil
- strâns corelată cu gândirea, fapt pentru care unele iluzii, cum ar fi aceea că soarele se învârteşte în jurul pământului, pot fi corectate prin gândire

etc.
etc.
etc.

Un lucru e cert: nu tot ce ni se pare că vedem (adică forme, obiecte, persoane etc.) este şi prezent real, în mod obiectiv (adică dincolo de nevoile şi scopurile noastre). Ci dimpotrivă, produsele minţii noastre ţin de personalitatea fiecăruia, influenţîndu-ne povestea asta mare numită viaţă în moduri atât de straşnice încât ajungem deseori la neînţelegeri. Sau la amuzament reciproc.

Nenorocirea este doar atunci când, fără ca vreun stimul să ne mângâie vreun receptor, noi începem să "vedem", să "auzim" etc. Asta se cheamă deja halucinaţie şi nu prea ţine de funcţionarea normală a minţii omeneşti, ci de patologia unei componente a noastre ori a organizării întregului.

În discuţia de pe topic, însă, ne întâlnim cu următoarea situaţie: noi toţi vedem acelaşi lucru, nu e vorba de organizarea subiectivă a imaginii perceptive (unul vede o femeie, altul un câine, altul un balaur) ci de interprtarea a ceea ce vedem cu toţii în poză.
Procesul perceptiv are 4 etape principale, ultima fiind cea denumită tehnic "interpretare", când atribuim fiecare un înţeles sau altul obiectelor perceptive, le corelăm cu nevoile şi scopurile nostre, se corelăm cu alte cunoştinţe din memorie, le integrăm în activitate etc.

Se remarcă deja împărţirea în 3 mari categorii de interpretare: unii considerăm că ceea ce vedem este produs de mâna omului prin tehnica operării cu imaginile şi nu are caracter sacru, fiind jenant pentru calitatea noastră de creştini să confundăm pe moş crăciun cu Sfântul Dumnezeu; alţii ne abţinem să ne dăm cu părerea asupra a ceea ce vedem; alţii sunt convinşi că tocmai vedem cu ochii noştri de carne harul lui Dumnezeu dat la Botez unei doamne care, din vreun moft oarecare (nu m-ar mira, că sunt la mare modă mofturile de factură religioasă) sau din trezire prin Mila Domnului, a trecut la Ortodoxie.

Aşa e făcut omul: acceptă, respinge sau nu ştie ce să facă, încă.
Nimic nou pentru psihologia percepţiei. Doar oamenii nu mai încetează să se supună legilor ei, de mii şi mii de ani, indiferent de vârstă, sex, preocupări, credinţe etc.