Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Miha-anca

Aparatele tot mai performante pot surprinde unele lucruri nesesizate de ochi.
Dau un exemplu: acum cativa ani a nins atat de tare, incat nu se vedea la un metru. M-am gandit sa fotografiez acesti fulgi de nea, care formau o adevarata perdea.
Pe fotografie nu a aparut nici un fulg de nea, in schimb se vede un cap urias, cu ochi, nas si gura, de consistenta nebuloasei, fara trup deasupra casei vecinilor! M-am mirat f mult de aceasta fotografie, fara sa imi pot explica ce am surprins in imagine.

Evident, l-aţi surprins în reveria dumneavoastră "duhovnicească", pe Moş Crăciun.
Care v-a şi adus în dar, nu-i aşa?, o confirmare inegalabilă a credinţei.
A credinţei în Moş Crăciun, se înţelege.

Ce copii fericiţi are patria noastră dragă!

P.S. Doamnă, cu mult înainte ca Moş Crăciun să vă dăruiască o poză pentru albumul personal, oamenii au descoperit un fapt simplu, natural foarte, în baza căruia s-a răspândit şi un text psihologic foarte util în diagnostic numit testul proiectiv sau testul petelor de cerneală. Se ia una bucată călimară, se varsă o parte din conţinutul ei pe o hârtie apoi se cheamă vecinii să caşte gura şi să spună ce vede fiecare acolo. Unii văd un monstru, alţii doi tineri iubindu-se, alţii pe Moş Crăciun, alţii o casă la ţară etc. Fiecare cu ce-l animă prin viaţa lui inconştientă.
Dar nu era nevoie de acest test ca să ne dăm seama ce are fiecare în inima lui.
E suficient să ne uităm în sus, pe cer, la necontenita prefacere a norilor şi vom vedea, pe cer toate minunile adâncurilor. Noastre. Inconştiente.
Ca să nu mai pomenesc banalul citit în zaţul de pe marginea ceştii de cafea.

Toate acestea, cunoscute de când lumea şi folosite de unii în relaţia cu naivii şi ignoranţii, arată câteva lucruri elementare din psihologie, pe care le ştiu toţi elevii care au citit măcar 5 minute lecţia Percepţia din manualul de psihologie.
Astfel, aflăm că percepţia umană este o activitate psihică:
- foarte complexă, la care, în întâlnirea cu stimulul, participăm atât conştient cât şi subconştient precum şi inconştient
- în care informaţiile produse de analizatori, ca urmare a contactului direct cu stimulul fizic, sunt organizate în imagini prin intermediul unor scheme perceptive penetrabile cognitiv, afectiv şi volitiv
- generativă de produse foarte variate, inclusiv din sfera iluziilor perceptive, datorită efectelor de câmp (perceptiv) şi unor factori subiectivi printre care dorinţele şi temerile ocupă un loc deloc neglijabil
- strâns corelată cu gândirea, fapt pentru care unele iluzii, cum ar fi aceea că soarele se învârteşte în jurul pământului, pot fi corectate prin gândire

etc.
etc.
etc.

Un lucru e cert: nu tot ce ni se pare că vedem (adică forme, obiecte, persoane etc.) este şi prezent real, în mod obiectiv (adică dincolo de nevoile şi scopurile noastre). Ci dimpotrivă, produsele minţii noastre ţin de personalitatea fiecăruia, influenţîndu-ne povestea asta mare numită viaţă în moduri atât de straşnice încât ajungem deseori la neînţelegeri. Sau la amuzament reciproc.

Nenorocirea este doar atunci când, fără ca vreun stimul să ne mângâie vreun receptor, noi începem să "vedem", să "auzim" etc. Asta se cheamă deja halucinaţie şi nu prea ţine de funcţionarea normală a minţii omeneşti, ci de patologia unei componente a noastre ori a organizării întregului.

În discuţia de pe topic, însă, ne întâlnim cu următoarea situaţie: noi toţi vedem acelaşi lucru, nu e vorba de organizarea subiectivă a imaginii perceptive (unul vede o femeie, altul un câine, altul un balaur) ci de interprtarea a ceea ce vedem cu toţii în poză.
Procesul perceptiv are 4 etape principale, ultima fiind cea denumită tehnic "interpretare", când atribuim fiecare un înţeles sau altul obiectelor perceptive, le corelăm cu nevoile şi scopurile nostre, se corelăm cu alte cunoştinţe din memorie, le integrăm în activitate etc.

Se remarcă deja împărţirea în 3 mari categorii de interpretare: unii considerăm că ceea ce vedem este produs de mâna omului prin tehnica operării cu imaginile şi nu are caracter sacru, fiind jenant pentru calitatea noastră de creştini să confundăm pe moş crăciun cu Sfântul Dumnezeu; alţii ne abţinem să ne dăm cu părerea asupra a ceea ce vedem; alţii sunt convinşi că tocmai vedem cu ochii noştri de carne harul lui Dumnezeu dat la Botez unei doamne care, din vreun moft oarecare (nu m-ar mira, că sunt la mare modă mofturile de factură religioasă) sau din trezire prin Mila Domnului, a trecut la Ortodoxie.

Aşa e făcut omul: acceptă, respinge sau nu ştie ce să facă, încă.
Nimic nou pentru psihologia percepţiei. Doar oamenii nu mai încetează să se supună legilor ei, de mii şi mii de ani, indiferent de vârstă, sex, preocupări, credinţe etc.

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Evident, l-aţi surprins în reveria dumneavoastră "duhovnicească", pe Moş Crăciun.
Care v-a şi adus în dar, nu-i aşa?, o confirmare inegalabilă a credinţei.
A credinţei în Moş Crăciun, se înţelege.

Ce copii fericiţi are patria noastră dragă!

Din ciclul persiflare si luare peste picior in stil duhovnicesc. Asa, deci Miha Anca a vazut pe Mos Craciun din prea multa duhovnicie. Apropo, daca este asa de ce voiti cu orice pret sa furati jucaria copiilor fericiti? Va satisface aceasta atat de mult?

Nu stiti ca cei mici inca nu sunt intariti ci au dintii de lapte? si furandu-le jucariile pot sa planga mult?

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Aşa e făcut omul: acceptă, respinge sau nu ştie ce să facă, încă.
Nimic nou pentru psihologia percepţiei. Doar oamenii nu mai încetează să se supună legilor ei, de mii şi mii de ani, indiferent de vârstă, sex, preocupări, credinţe etc.

Aveti dreptate. la fel a fost si pe vremea lui Hristos cand facea minuni intre oameni. Oamenii se supuneau acelorasi legi ale psihologiei perceptiei. Unii credeau, unii nu credeau, unii nu se pronuntau.

[cezar_ioan]

Continui să te amăgeşti, biată soră, cu prezenţa lui Hristos acolo unde nici gând să fie prezent.
E frumos că Îl iubeşti pe Domnul şi că Îl doreşti pretutindeni. Dar nu e de folos să confunzi îngerii între ei, luminiţele cu Lumina şi aşa mai departe.
Credeam că ai capacitatea să te smulgi din fotoliul aceloraşi abordări pătimaşe atunci când interpretezi un "input" din lumea ta subiectivă (adică să scoţi mustul bun din imaginea psihică, subiectivă, iar nu oţetul).
Vezi însă ce greu e să te ridici atunci când te-ai îndulcit prea multă vreme în fotoliul iluziei? Doar o minune ne mai poate smulge din menghină, uneori.
Să-ţi ajute Dumnezeu să înţelegi că obiectul psihologic în jurul căruia vorbim nu este unul şi acelaşi! Deşi obiectul fizic este acelaşi.
La tine, din câte constat, deocamdată nu sunt diferenţe între Adevăr şi minciună. Le-ai topit într-o dorinţă personală, vulcanică. Rău lucru faci, rău că iubeşti ceea ce ar fi trebuit să respingi dintr-o simplă mişcare, de la bun început: fantezia!
Să fi ales, mai întâi, căutarea răbdătoare şi curată, bine condusă, iar nu efuziunile care îţi întreţin impresia că eşti un bun credincios şi un vajnic apărător al credinţei (împotriva bărbaţilor nebuni şi încrezuţi, nu-i aşa femeie creştină?).
Căutarea, s-ar fi cuvenit mai întâi, adâncită. Care e un proces nesfârşit de delicat şi tainic, cât îi viaţa.
Chit că Domnul, de fapt, e aproape.

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Continui să te amăgeşti, biată soră, cu prezenţa lui Hristos acolo unde nici gând să fie prezent.
E frumos că Îl iubeşti pe Domnul şi că Îl doreşti pretutindeni. Dar nu e de folos să confunzi îngerii între ei, luminiţele cu Lumina şi aşa mai departe.
Credeam că ai capacitatea să te smulgi din fotoliul aceloraşi abordări pătimaşe atunci când interpretezi un "input" din lumea ta subiectivă (adică să scoţi mustul bun din imaginea psihică, subiectivă, iar nu oţetul).
Vezi însă ce greu e să te ridici atunci când te-ai îndulcit prea multă vreme în fotoliul iluziei? Doar o minune ne mai poate smulge din menghină, uneori.
Să-ţi ajute Dumnezeu să înţelegi că obiectul psihologic în jurul căruia vorbim nu este unul şi acelaşi! Deşi obiectul fizic este acelaşi.
La tine, din câte constat, deocamdată nu sunt diferenţe între Adevăr şi minciună. Le-ai topit într-o dorinţă personală, vulcanică. Rău lucru faci, rău că iubeşti ceea ce ar fi trebuit să respingi dintr-o simplă mişcare, de la bun început: fantezia!
Să fi ales, mai întâi, căutarea răbdătoare şi curată, bine condusă, iar nu efuziunile care îţi întreţin impresia că eşti un bun credincios şi un vajnic apărător al credinţei (împotriva bărbaţilor nebuni şi încrezuţi, nu-i aşa femeie creştină?).
Căutarea, s-ar fi cuvenit mai întâi, adâncită. Care e un proces nesfârşit de delicat şi tainic, cât îi viaţa.
Chit că Domnul, de fapt, e aproape.

Cezar, lasa incursiunile psihologice de dupa ecranul calculatorului si hai sa discutam ca doi crestini care doresc sa sporeasca intru Hristos nu sa scada. Crede-ma ca acolo unde intervine Dumnezeu, orice lege, axioma sau principiu lumesc , psihologic sau de care o fi , inceteaza sa mai lucreze.

Acum iti pun o intrebare si m-as bucura sa ma lamuresti. Se prea poate sa nu fi inteles eu bine, si sa ma fi inselat in simtirile mele. Te rog sa imi expui intelegerea ta in raport cu ce te voi intreba, insa fara poezie si psihologie.

Eu inteleg ca Dumnezeu este Lumina, lumina necreata, lumina dumnezeiasca. Iar harul este lucrarea lui Dumnezeu, adica energia necreata.
Eu fac o distinctie intre Dumnezeu intreit in persoane, deci intre esenta dumnezeiasca si energia necreata care este lucrarea dumnezeiasca.
Intrebarea mea este: lumina dumnezeiasca necreata ca si esenta dumnezeiasca este identica cu energia necreata ca lucrare a Sfintei Treimi , harul ce se revarsa catre noi?
Eu simt si inteleg ca nu. daca ar fi da atunci esenta dumnezeiasca ar fi totuna cu lucrarea dumnezeiasca ceea ce eu nu pot crede. De aceea fac o distinctie intre lumina dumnezeiasca ca esenta lui Dumnezeu pe care cine o poate vedea, numai sfintii, si energia necreata - lucrarea Sfintei Treimi adica harul pe care si noi pacatosii o putem vedea. De exemplu in minunile lui Dumnezeu ca manifestari ale harului.

De aceea eu spun lumina necreata referindu-ma la Sfanta Treime in esenta Sa si energia necreata - harul ca lucrare a Sfintei Treimi.

Te rog sa discutam frumos , sa ne invatam unii pe altii, sa ne corectam unii pe altii, ca doi crestini care invata legea iubirii de semeni.

[dobrin7m]

De ce intreb asta. Iata ce am citit in acest articol, in cautarile mele sa vad daca ma insel:

http://www.crestinortodox.ro/dogmati...sca-69077.html

"In concluzie, cele mai multe neintelegeri ale teologiei occidentale fata de deosebirea ce o face spiritualitatea ortodoxa rasariteana intre esenta si energiile necreate ale ei (lucrari, har, lumina) au provenit din faptul ca in Apus nu s-a dezvoltat conceptul de ipostas introdus in definitia de la Calcedon pentru a pune in relief toata semnificatia lui ca persoana. In teologia catolica s-a dezvoltat in ultima jumatate de veac tema persoanei, dar mai mult la aplicarea ei la om. In cea protestanta, dimpotriva, s-a dezvoltat tema persoanei chiar cu privire la Dumnezeu, dar s-a parasit tema fiintei lui Dumnezeu, ceea ce a avut iarasi urmari defavorabile.

In rasarit s-a mentinut insa in continuare, fie si fara o dezvoltare formala, speciala, pe primul plan, in invatatura biblica si patristica despre Dumnezeu - cel intreit in persoane. Aceasta mentinere pe primul plan a ipostasurilor care echivaleaza cu o viziune personalista despre Dumnezeu, a dat Sf. Grigorie Palama posibilitatea sa inteleaga lucrarea, harul si lumina dumnezeiasca, ca neidentice cu esenta dumnezeiasca, pe cand viziunea esentialista despre Dumnezeu a impiedicat teologia catolica sa inteleaga lucrarea, harul si lumina dumnezeiasca, ca manifestari libere si variate ale lui Dumnezeu, neidentice cu fiinte lui Dumnezeu, considerata ca supusa static a simplitatii si monotoniei. "

Probabil ca exprimarea mea a fost saracacioasa cand am spus lumina necreata referindu-ma la esenta dumnezeiasca. Nu stiu. Oricum astept raspuns de la tine si de la toti cei care doresc.

[dobrin7m]

iata aici minunea de pe Muntele Tabor si bineinteles cateva fotografii ce surprind momentul:

http://ortodoxvio1.blogspot.co.uk/p/...ele-tabor.html

[Dalian]

În prealabil postat de dobrin7m

iata aici minunea de pe Muntele Tabor si bineinteles cateva fotografii ce surprind momentul

În prealabil postat de dobrin7m

fiecare e liber sa creada ce vrea.

Fiecare e liber să creadă ce vrea.
Mai rău e când fiecare crede ce vrea şi apoi insistă în a se numi pe sine ortodox.
Când eşti ortodox nu mai crezi ce vrei.

[dobrin7m]

Lucrarea lui Dumnezeu, energiile necreate sunt de mai multe feluri. Manifestarile harului pot fi felurite.

"Harul Prea Sfantului Duh este una dintre energiile divine si face pe crestini prin Botez fii ai lui Dumnezeu dupa dar (Tit 3, 3-5; Ioan 3,1), iar harul Duhului Sfant, dupa care primim infierea cea dupa dar, vine la noi prin energia cea atotsfintitoare a lui Dumnezeu. Nu se trimite fiinta lui Dumnezeu la om, ci harul, dupa cum zice dumnezeiescul parinte Ioan Gura de Aur ca " Dumnezeu nu se trimite, ci harul. Nu Duhul curge din har, ci harul curge din Duh" (Vezi si Filocalia, vol. 7, Bucuresti,1977, p. 218)."Par. Cleopa

"Darul Sfantului Duh, care se trimite la Sfantul Botez prin lucrarea lui Dumnezeu cea atotsfiintitoare, lucreaza in om dupa masura credintei lui, fiindca el este fagaduit de Dumnezeu celor ce vor crede in El (Isaia 44, 3; 59, 11; Iezechiel 36, 27). Darul Sfantului Duh se da omului care se roaga, crede in El si se pocaieste de pacatele sale (Luca 11,13; Fapte 8,15; 2, 38).
Insa darul Prea Sfantului Duh se departeaza de om din cauza pacatelor sale grele. Dar daca omul isi cunoaste greutatea pacatelor sale si se va intoarce din toata inima cu credinta tare spre Dumnezeu, atunci - prin energia lui Dumnezeu cea atotsfintitoare - iarasi va dobandi de la Dumnezeu darul Prea Sfantului Duh pe care l-a pierdut prin pacat. Iar de va ramane crestinul in pacate grele si nu se va intoarce prin pocainta si fapte bune catre Prea Bunul Dumnezeu, unul ca acela ramane in osanda si intuneric fata de darul lui Dumnezeu. Caci Dumnezeu nu mantuieste cu sila pe om, caci El nu este spargator de usi (Apocalipsa 3, 20)." Par. Cleopa

Lumina necreata de pe Muntele Taborului este o manifestare a luminii dumnezeiesti. Dumnezeu lucreaza in felurite feluri, atunci cand voieste, unde voieste si cu cine voieste.

"Am zis ca aceste energii necreate ale lui Dumnezeu, pe limba noastra romaneasca se pot numi si lucrari ale lui Dumnezeu. Ca sa inteleaga oricine felurimea acestor energii sau lucrari necreate ale lui Dumnezeu, trebuie sa stie si sa inteleaga ca la Dumnezeu energiile Duhului Sfant sunt nenumarate.
Din aceste multe energii este bine a cunoaste macar pe unele din ele, care sunt : puterea Sa cea atotcreatoare si nemarginita (Psalm 32, 6,13); puterea Sa cea atotstiutoare (I Regi 2, 3; Iov 9, 4,12-13); puterea Sa cea atotsfintitoare (Isaia 57,15; Ieremia 1, 5; Galateni 1,12) etc.
Alta este puterea Sa cea atotvazatoare (Psalm 32,13), alta este puterea Sa cea atotcuprinzatoare si alta este pronia Lui dupa cuvantul : " Cel ce da hrana la tot trupul... " (Psalm 135, 25). Toate aceste energii sau puteri ale lui Dumnezeu izvorasc din fiinta Sa. Prin ele Dumnezeu trimite darurile Sale cele necreate la toate zidirile care lucreaza in multe feluri in toate cele vazute si nevazute." Par. Cleopa

[cezar_ioan]

În prealabil postat de dobrin7m

iata aici minunea de pe Muntele Tabor si bineinteles cateva fotografii ce surprind momentul:

http://ortodoxvio1.blogspot.co.uk/p/...ele-tabor.html

Care e legătura dintre situaţia din poza asta, cu situaţia din poza comentată pe topic?
Aici sunt o mulţime de mărturii, aşadar oamenii împărtăşesc ce au trăit ca experienţă concretă de viaţă.
Dincolo nici un semn. Doar imaginaţia delirantă a unor comentatori idolatri.