Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Nu mi-am propus să comentez analiza lui la tot capitolul, ci doar să subliniez ideea Sfîntului care ne arată simplu că dacă Îi cerem Lui Dumnezeu cu credință iertarea păcatelor, El ne iartă pe loc, acum, nu mai tîrziu. Ori noi ne rugăm zilnic cerînd iertarea, dar oare și credem că Hristos ne iartă?
Asta am vrut să arăt, nu am vorbit împotriva Spovedaniei. Spovedania are rolul ei important în viața creștinului, dar rugăciunile zilnice din Biserică și din afara ei au și ele scopul de a ne curăți și mîntui sufletele pe moment, pînă ce următorul păcat ne desparte iarăși de Dumnezeu, după care cerem iară și iară iertare pe care o primim din nou și tot așa pînă la moarte.
Spune-mi, te rog frumos, cînd te rogi Lui Dumnezeu să te curățească de toată întinăciunea, să mîntuiască sufletul tău, să curățească păcatele tale, să-ți ierte fărădelegile, să-ți vindece sufletul șamd, crezi tu din toată inima că Dumnezeu te iartă / curățește / vindecă?
|
Florin, cine nu crede ca Hristos il iarta acela e necredincios.
Nu cred ca un om care cu adevarat crede in Hristos, nu crede in iertarea Lui. Asta nu cred.
Insa se poate sa simti ca nu esti inca iertat. De aceea rugaciunile din Biserica, de aceea ceri sa te curateasca de toata intinaciunea, pentru ca uneori suntem atat de murdari incat necesita nevointa multa, rugaciuni, masluri....
Eu am trecut prin asta, m-am spovedit dar nu am primit imediat iertarea ci dupa un timp, de rugaciuni, de plans, de tanguire, de Liturghii, si duhovnicul ma pomenea la altar, si in final cand rugaciunea mea a devenit doar un Doamne iarta-ma continuu , fara oprire, am primit si iertarea pentru pacatele spovedite.
dar am avut si iertare imediata cand dupa ce m-am spovedit m-am simtit ca un fulg plutitor, cu o stare de fericire extraordinara.
Cum sa nu cred in iertarea Domnului? ar insemna sa nu cred in iubirea si mila Lui. Insa "tine mintea in iad si nu deznadajdui". Nu uit nici o clipa ce am facut si cine sunt.