Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Poti sa ne spui ce autor bisericesc face aceasta distinctie si unde?
|
Nu am un citat care să trimită la afirmația pe care am făcut-o. Ea urmează logic ceea ce spusesem mai înainte, anume că harul este necreat (iar pentru asta am indicat sursele), și că ce este necreat nu poate fi constatat cu mijloace create, așa cum ceea ce este nemărginit nu poate fi fi cuprins de mărginit. Creatul este cuprins de Necreat, mărginitul de nemărginit, ceea ce este mai mic de ceea ce este mai mare.
Lucrurile pe care le-am exprimat cu privire la aspectul acesta, al raportului dintre har și cele materiale le-am preluat de la Sf. Grigorie Palama, Sf. Simeon Noul Teolog, Părintele Stăniloae, Părintele Galeriu ș.a. De fapt, în toată teologia se vorbește despre transfigurare, despre înduhovnicirea inclusiv a materiei din care este alcătuit omul și toată Creația.
P.S. Nu înțeleg de ce îți pare a fi învățătură catolică. Teologia catolică spune, din câte știu, că grația este creată, spre deosebire de cea ortodoxă, care afirmă că harul este necreat, făcând posibilă unirea fără identificare a omului cu Dumnezeirea.
Citat:
|
Pentru mine, una, afirmatie este cam smintitoare. Am auzit-o si in legatura cu pacatul originar, precum ca nu ar fi pacatul originar cel cu care se nasc oamenii, ci efectul pacatului. Mie imi suna a invatatura catolica, nu ortodoxa.
|
Asta n-o comentez, cred că face obiectul unei alte discuții.
Citat:
|
Iarasi o afirmatie cam abracadabranta, iertare! Ochiul omului se deosebeste considerabil de ochiul cainelui, de exemplu, care nu percepe culorile. La ce bun se fac asemenea afirmatii, nu inteleg.
|
N-am spus că ochiul omului este identic cu ochiul oricărei viețuitoare (ar fi fost absurd), ci că este de aceeași natură, adică materială, fiind alcătuit de Dumnezeu pentru vederea luminii fizice.
Îmi dau seama că vorbim de lucruri mari, de care eu, unul, mă simt depășit, fiind taine dumnezeiești. Trebuie, pe de altă parte, să încercăm să înțelegem, pentru că și astfel ne apropiem de Dumnezeu. Dar înțelegerea trebuie să fie adecvată de-înțelesului, punând înainte rugăciunea, pentru că o înțelegere a celor mai presus de fire nu se poate decât prin darul lui Dumnezeu.
Nu cred că putem ajunge la o înțelegere obiectivă (și nici nu trebuie); când Dumnezeu Se face simțit prin harul Său, când Și-a arătat slava pe muntele Taborului sau pe fața lui Moise, lumina aceea oamenii o simțeau ca fiind altfel decât cea obișnuită, ca fiind de dincolo de lumea aceasta. O percepeau și cu ochii fizici, cred, dar nu numai. Aveau, ca orice om după chipul lui Dumnezeu, posibilitatea să perceapă lumina suprafirească. Mulți văd această lumină, după cum arată Sf. Grigorie Palama, curățindu-se de păcate și rugându-se mult. Nu cred că este un
efect al rugăciunii, ci este darul lui Dumnezeu către cei ce-I oferă vasul sufletului. Tot așa cum dar a fost și către israeliții din jurul lui Moise, și către cei trei ucenici de pe muntele Taborului, când le-a arătat slava Sa.