Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

În prealabil postat de N.Priceputu

"Ceea ce percepeau acești ochi, însă, nu este harul, ci o manifestare a harului în plan fizic, prin transfigurarea materiei, făcând-o să strălucească".

Poti sa ne spui ce autor bisericesc face aceasta distinctie si unde?
Pentru mine, una, afirmatie este cam smintitoare. Am auzit-o si in legatura cu pacatul originar, precum ca nu ar fi pacatul originar cel cu care se nasc oamenii, ci efectul pacatului. Mie imi suna a invatatura catolica, nu ortodoxa.

În prealabil postat de N.Priceputu

"Or, ochiul omului nu se deosebește cu nimic de ochiul oricărei viețuitoare, fiind creat

Iarasi o afirmatie cam abracadabranta, iertare! Ochiul omului se deosebeste considerabil de ochiul cainelui, de exemplu, care nu percepe culorile. La ce bun se fac asemenea afirmatii, nu inteleg.

În prealabil postat de Miha-anca

Poti sa ne spui ce autor bisericesc face aceasta distinctie si unde?

Nu am un citat care să trimită la afirmația pe care am făcut-o. Ea urmează logic ceea ce spusesem mai înainte, anume că harul este necreat (iar pentru asta am indicat sursele), și că ce este necreat nu poate fi constatat cu mijloace create, așa cum ceea ce este nemărginit nu poate fi fi cuprins de mărginit. Creatul este cuprins de Necreat, mărginitul de nemărginit, ceea ce este mai mic de ceea ce este mai mare.

Lucrurile pe care le-am exprimat cu privire la aspectul acesta, al raportului dintre har și cele materiale le-am preluat de la Sf. Grigorie Palama, Sf. Simeon Noul Teolog, Părintele Stăniloae, Părintele Galeriu ș.a. De fapt, în toată teologia se vorbește despre transfigurare, despre înduhovnicirea inclusiv a materiei din care este alcătuit omul și toată Creația.

P.S. Nu înțeleg de ce îți pare a fi învățătură catolică. Teologia catolică spune, din câte știu, că grația este creată, spre deosebire de cea ortodoxă, care afirmă că harul este necreat, făcând posibilă unirea fără identificare a omului cu Dumnezeirea.

Pentru mine, una, afirmatie este cam smintitoare. Am auzit-o si in legatura cu pacatul originar, precum ca nu ar fi pacatul originar cel cu care se nasc oamenii, ci efectul pacatului. Mie imi suna a invatatura catolica, nu ortodoxa.

Asta n-o comentez, cred că face obiectul unei alte discuții.

Iarasi o afirmatie cam abracadabranta, iertare! Ochiul omului se deosebeste considerabil de ochiul cainelui, de exemplu, care nu percepe culorile. La ce bun se fac asemenea afirmatii, nu inteleg.

N-am spus că ochiul omului este identic cu ochiul oricărei viețuitoare (ar fi fost absurd), ci că este de aceeași natură, adică materială, fiind alcătuit de Dumnezeu pentru vederea luminii fizice.

Îmi dau seama că vorbim de lucruri mari, de care eu, unul, mă simt depășit, fiind taine dumnezeiești. Trebuie, pe de altă parte, să încercăm să înțelegem, pentru că și astfel ne apropiem de Dumnezeu. Dar înțelegerea trebuie să fie adecvată de-înțelesului, punând înainte rugăciunea, pentru că o înțelegere a celor mai presus de fire nu se poate decât prin darul lui Dumnezeu.
Nu cred că putem ajunge la o înțelegere obiectivă (și nici nu trebuie); când Dumnezeu Se face simțit prin harul Său, când Și-a arătat slava pe muntele Taborului sau pe fața lui Moise, lumina aceea oamenii o simțeau ca fiind altfel decât cea obișnuită, ca fiind de dincolo de lumea aceasta. O percepeau și cu ochii fizici, cred, dar nu numai. Aveau, ca orice om după chipul lui Dumnezeu, posibilitatea să perceapă lumina suprafirească. Mulți văd această lumină, după cum arată Sf. Grigorie Palama, curățindu-se de păcate și rugându-se mult. Nu cred că este un efect al rugăciunii, ci este darul lui Dumnezeu către cei ce-I oferă vasul sufletului. Tot așa cum dar a fost și către israeliții din jurul lui Moise, și către cei trei ucenici de pe muntele Taborului, când le-a arătat slava Sa.

În prealabil postat de Miha-anca

Poti sa ne spui ce autor bisericesc face aceasta distinctie si unde?
Pentru mine, una, afirmatie este cam smintitoare. Am auzit-o si in legatura cu pacatul originar, precum ca nu ar fi pacatul originar cel cu care se nasc oamenii, ci efectul pacatului. Mie imi suna a invatatura catolica, nu ortodoxa.


Iarasi o afirmatie cam abracadabranta, iertare! Ochiul omului se deosebeste considerabil de ochiul cainelui, de exemplu, care nu percepe culorile. La ce bun se fac asemenea afirmatii, nu inteleg.

Dumnezeu n-a facut nimic inutil. Din punct de vedere anatomic ochii oamenilor si cei ai animalelor se aseamana foarte mult. Nu sunt la fel pentru ca, de exemplu, omul n-are nevoie de o vedere aproape perfecta, ca a vulturului. Dar un animal de prada, cu siguranta vede mai bine decat omul.

Si fiziologia este asemanatoare (nu identica dar nu in favoarea omului, in primul rand). Si cu adevarat si ochii oamenilor si cei ai animalelor sunt creatia lui Dumnezeu.

Omul vede mai prost decat vulturul, dar ceva mai colorat decat cainele. Specialistii ne spun ca albinele, de exemplu, vad lumea florilor mult mai colorata si mai frumoasa decat noi.
Referitor la simtul vazului (si nu numai), biologii vorbesc despre adaptarea acestui organ de simţ la nevoi.
Asa ca, afirmatia domnului cu nume de forum N. Priceputu nu este deloc „abracadabranta”.

<<Cainii par sa aibe o vedere dicromatica, ei pot vedea numai o parte a spectrului cromatic. Oamenii au vedere tricromatica, ceea ce inseamna ca pot vedea intregul spectru de culori.
Cainilor le lipseste capacitatea de a distinge culorile de la verde la rosu. Asta inseamna ca daca teoria este corecta, ei disting umbre de culoare galbena si albastre. Deocamdata este imposibil sa-i intrebam si de aceea nu stim inca exact daca ei vad culorile in acelasi fel cu oamenii. Desigur, e greu de spus daca este asa de important pentru caini sa distinga culorile.>>
http://goofypet.radgs.com/Article.csp?id=26


<<Oamenii, primatele, insectele, pestii, unele reptile si majoritatea pasarilor percep culorile.>>

http://www.animalutul.ro/trendy/tehn...-animale/1867/


<<DE CE VEDEM ÎN CULORI?
Retina conţine două tipuri de celule sensibile la lumină: conurile şi bastonaşele. Distribuţia acestora poate fi văzută în imaginea de mai jos. Ceea ce se observă cu uşurinţă este că cele mai numeroase sunt bastonaşele.
Nu toate animalele văd la fel cum vedem noi. Păsările, de pildă, au patru ori cinci tipuri distincte de conuri, ceea ce le permite acestora un contrast mai bun între culori şi observarea unor detalii care pentru noi sunt imposibil de văzut.>>


http://www.scientia.ro/biologie/37-c...l-vazului.html

Fragmente din VEDEREA-ANIMALELOR

<<Pisicile, fiind prădătoare nocturne, şi-au dezvoltat vederea în întuneric foarte mult.
Ochii pisicilor au mai multe bastonaşe şi mai puţine conuri decât noi, însemnând că în timp ce noi avem o percepţie mai bună a culorilor ele pot detecta mişcarea mai bine. Însa ele nu pot vedea obiectele apropiate foarte bine. Totuşi percep culorile: auriu, verde, portocaliu, galben, albastru, violet.>>

<<Ochii noştri funcţionează de la 7000 de angströmi până la 4000 de angströmi, din roşu până în violet, dar ai albinei pot vedea în ultraviolet până la 3000 de angströmi. Aceasta duce la o serie de efecte interesante. În primul rând, albinele pot face o distincţie între multe flori care nouă ni se par la fel, trebuie să ne dăm seama că, culorile florilor nu au fost inventate pentru ochi noştri, ci pentru ai albinelor; ele fiind semnale pentru atragerea albinelor către o anumită floare.>>
<<Dacă am putea vedea florile aşa cum le văd albinele, ele ar fi încă mai frumoase şi mai variate!>>
http://ro.scribd.com/doc/10036238/VEDEREA-ANIMALELOR

Aparent Off-topic

<<Domnul ne iubeşte fără sfârşit pe noi, păcătoşii, şi dă omului pe Duhul Sfânt, şi prin Duhul Sfânt sufletul cunoaşte pe Domnul şi îşi găseşte fericirea în El, Îi mulţumeşte şi-L iubeşte, şi în marea lui bucurie îi este milă de întreaga lume şi doreşte cu tărie ca toţi oamenii să cunoască pe Dumnezeu, pentru că Domnul Însuşi doreşte aceasta pentru toţi.

Însă, într-adevăr, aceasta este cu putinţă numai prin har, chiar şi într-o mică măsură. Dar, fără har, sufletul e asemenea unui dobitoc.

Cât îmi e milă de oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu. Dar noi, creştinii ortodocşi, suntem norocoşi pentru că Îl cunoaştem pe Dumnezeu. Ne-a învăţat Duhul Sfânt. El ne învaţă să-i iubim pe vrăjmaşi.>>
(Sfântul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, Editia a IV-a revizuita, Studiu introductiv si traducere: diac. Ioan I. Ica jr., Editura DEISIS, Sibiu, pag. 275)>>


Fara sa ne simtim jigniti, uitati ce ne propune un text de pe site-ul nostru crestin ortodox:

<<Experienta stiintei moderne dovedeste ca animalele pot fi mai mult decat s-a crezut multa vreme despre ele. Fara sa acceptam unele exagerari care se fac in acest sens, potrivit carora animalele pot deveni superioare omului, tinem totusi sa amintim un pasaj interesant al Psalmistului. In psalmul 103, "puii leilor mugesc ca sa apuce si sa ceara de la Dumnezeu hrana lor". Iata un amanunt de scandal atat pentru materialisti, cat si pentru misticii minori care, atribuind omului trairea metafizica, gandeau ca l-au separat pentru totdeauna de lumea animala. Animalele se roaga, traiesc o relatie tainica cu Dumnezeu, iar Dumnezeu le poarta de grija, deoarece ele sunt destinate omului - faptura iubita a lui Dumnezeu, rodul iubirii Creatorului. De aceea Noe primeste porunca sa ia cu sine in corabie nu doar din "animalele curate", ci chiar si din cele "necurate", cate o pereche, "ca sa le pastreze soiul pentru tot pamantul" (Fc. 7, 2), iar proorocul David spune: "oameni si dobitoace vei izbavi Doamne" (Ps. 35, 6).>>



<<Iata, in cateva cuvinte, ratiunea dupa care cel ce se desparte de Dumnezeu devine mai rau decat dobitocele si chiar decat dracii. De fapt, acesta este mesajul evanghelic, care intervine obsedant mai ales in epistolele pauline: "Au nu stiti ca celui ce va dati spre ascultare robi, sunteti robi aceluia caruia va supuneti; fie ai pacatului spre moarte, fie ai ascultarii spre dreptate" (Rom. 6, 16). "Caci si noi eram alta data fara de minte [fara ratiune, ca si dobitoacele], neascultatori, amagiti, slujind poftelor si multor feluri de desfatari, petrecand viata in rautate si pizmuire, urati fiind si urandu-ne unul pe altul; iar cand bunatatea si iubirea de oameni a Mantuitorului nostru Dumnezeu s-au aratat, El ne-a mantuit nu din faptele cele intru dreptate savarsite de noi, ci dupa a lui indurare, prin baia nasterii celei de a doua si prin innoirea Duhului Sfant" (Tit 3, 3-4).>>



<<Daca am vazut ca si animalele se roaga (si se stie ca au si constiinta mortii), despre om trebuie sa spunem ca el nu numai ca se roaga, ci are posibilitatea sa devina ca si Dumnezeu, si nu numai ca are constiinta mortii, dar are puterea, data de Hristos, sa devina nemuritor! Asadar, ceea ce il deosebeste pe om de dobitoc, este calitatea de a-si insusi o invatatura concreta si corecta despre Dumnezeu, pe care sa o transmita si altora. Omul are sadita in fiinta sa nevoia de a raspandi stiinta despre Dumnezeu, exprimata in psalmul 50: "invata-voi pe cei faradelege caile tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce". Indeplinind aceasta conditie, omul incepe sa nu mai fie dobitoc, pentru a deveni ceva mai mult.>>

Ierodiacon Savatie Bastovoi, „Omul - chip al lui Dumnezeu si chip al animalului”
http://www.crestinortodox.ro/editori...lui-70283.html