Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Dar Saul, in ce fel indeplinea el conditia vredniciei, cand a vazut Lumina si L-a auzit pe Domnul Iisus vorbindu-i? Sau crezi cumva ca Saul era in cautare de senzational, atunci pe drumul Damascului?!?
|
Stim ca Saul era un mare prigonitor al crestinilor, deci al Mantuitorului Iisus Hristos. Se ducea la Damasc pentru a continua prigonirile. <<Saul sufla încă amenințarea și uciderea împotriva ucenicilor Domnului. A venit la marele preot și i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinței, atât bărbați cât și femei, să-i aducă legați la Ierusalim.>> (Fapte, 9,1-2).
Sa ne amintim ca Saul a fost printre cei ce l-au judecat și care au asistat la uciderea Sfantului Stefan (prin lapidare).
Drumul de la Ierusalim la Damasc insemna peste 200 de km si calatoria putea sa dureze 7-8
zile.
Saul a fost ales de “Dumnezeul parintilor nostri” sa stea marturie pentru ce a vazut si a auzit. Sa fie martorul Mantuitorului Hristos.
Lumina care a aparut in miezul zilei, mai puternica decat lumina Soarelui, i-a facut pe Saul si pe cei ce-l insoteau sa cada la pamant. Lumina l-a cuprins pe Saul; l-a invaluit din toate partile. Cei care-l insoteau au vazut lumina, dar n-au auzit glasul Mantuitorului Hristos. Din cauza luminii stralucitoare Saul n-a mai vazut trei zile.
Saul a fost ales sa propovaduiasca Cuvantul lui Dumnezeu si sa intoarca neamurile de la întuneric la lumină, ca sa primeasca iertarea pacatelor.
Cand a vazut lumina si a auzit glasul Mantuitorului Iisus Hristos, Saul s-a schimbat brusc. Cand a vazut lumina si a auzit glasul Mantuitorului Iisus Hristos Saul nu era „vrednic” dar a fost ales sa devina VREDNIC.
Nu stiu mai multe cazuri de oameni nevrednici, carora sa li se arate Dumnezeu, asa cum s-a intamplat cu Saul, devenit Apostolul Iubirii.
Sa nu uitam insa ca, Adam, inainte de caderea in pacat, il putea vedea pe Dumnezeu.
<<Ca rezultat al acestui dar, al harului dincolo de fire al lui Dumnezeu, care i-a fost daruit prin suflarea de viata, Adam putea sa Il vada, sa Il inteleaga pe Dumnezeu umbland in Rai, sa Ii priceapa vorbele, sa inteleaga convorbirile sfintilor ingeri, limbile tuturor fiarelor, pasarilor si reptilelor si tot ceea ce ne este acum ascuns, noua fapturilor cazute si pacatoase.
Toate acestea ii erau foarte vadite lui Adam, inainte de caderea sa. Domnul Dumnezeu i-a dat si Evei aceeasi intelepciune, tarie, putere nemarginita si toate celelalte insusiri bune si sfinte. El nu a zidit-o din tarana, ci din coasta lui Adam, in Edenul incantarii, Raiul pe care El l-a asezat in mijlocul pamantului.>>
(Sfantul Serafim de Sarov, Scopul vietii crestine, Editura „Pelerinul”- Iasi, 1997, pag. 28)