Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

În prealabil postat de cezar_ioan

Însă, precum am precizat deja, nu se revelează și nu se arată ființa lui Dumnezeu, ci harul şi lucrarea Duhului este aceea prin care se arată şi se aşează în cei vrednici Dumnezeu.[/i]
Se reaminteşte condiţia: vrednicia. Nu, aşadar, la toată gaşca, pe net, că aşa vrea omu şi tot boboru amator de senzaţional, a la Esca şi PRO-TV.

Dar Saul, in ce fel indeplinea el conditia vredniciei, cand a vazut Lumina si L-a auzit pe Domnul Iisus vorbindu-i? Sau crezi cumva ca Saul era in cautare de senzational, atunci pe drumul Damascului?!?

În prealabil postat de Miha-anca

Dar Saul, in ce fel indeplinea el conditia vredniciei, cand a vazut Lumina si L-a auzit pe Domnul Iisus vorbindu-i? Sau crezi cumva ca Saul era in cautare de senzational, atunci pe drumul Damascului?!?

Stim ca Saul era un mare prigonitor al crestinilor, deci al Mantuitorului Iisus Hristos. Se ducea la Damasc pentru a continua prigonirile. <<Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. A venit la marele preot şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.>> (Fapte, 9,1-2).
Sa ne amintim ca Saul a fost printre cei ce l-au judecat și care au asistat la uciderea Sfantului Stefan (prin lapidare).
Drumul de la Ierusalim la Damasc insemna peste 200 de km si calatoria putea sa dureze 7-8
zile.

Saul a fost ales de “Dumnezeul parintilor nostri” sa stea marturie pentru ce a vazut si a auzit. Sa fie martorul Mantuitorului Hristos.

Lumina care a aparut in miezul zilei, mai puternica decat lumina Soarelui, i-a facut pe Saul si pe cei ce-l insoteau sa cada la pamant. Lumina l-a cuprins pe Saul; l-a invaluit din toate partile. Cei care-l insoteau au vazut lumina, dar n-au auzit glasul Mantuitorului Hristos. Din cauza luminii stralucitoare Saul n-a mai vazut trei zile.

Saul a fost ales sa propovaduiasca Cuvantul lui Dumnezeu si sa intoarca neamurile de la întuneric la lumină, ca sa primeasca iertarea pacatelor.

Cand a vazut lumina si a auzit glasul Mantuitorului Iisus Hristos, Saul s-a schimbat brusc. Cand a vazut lumina si a auzit glasul Mantuitorului Iisus Hristos Saul nu era „vrednic” dar a fost ales sa devina VREDNIC.
Nu stiu mai multe cazuri de oameni nevrednici, carora sa li se arate Dumnezeu, asa cum s-a intamplat cu Saul, devenit Apostolul Iubirii.


Sa nu uitam insa ca, Adam, inainte de caderea in pacat, il putea vedea pe Dumnezeu.

<<Ca rezultat al acestui dar, al harului dincolo de fire al lui Dumnezeu, care i-a fost daruit prin suflarea de viata, Adam putea sa Il vada, sa Il inteleaga pe Dumnezeu umbland in Rai, sa Ii priceapa vorbele, sa inteleaga convorbirile sfintilor ingeri, limbile tuturor fiarelor, pasarilor si reptilelor si tot ceea ce ne este acum ascuns, noua fapturilor cazute si pacatoase.

Toate acestea ii erau foarte vadite lui Adam, inainte de caderea sa. Domnul Dumnezeu i-a dat si Evei aceeasi intelepciune, tarie, putere nemarginita si toate celelalte insusiri bune si sfinte. El nu a zidit-o din tarana, ci din coasta lui Adam, in Edenul incantarii, Raiul pe care El l-a asezat in mijlocul pamantului.>>
(Sfantul Serafim de Sarov, Scopul vietii crestine, Editura „Pelerinul”- Iasi, 1997, pag. 28)

<<Iar Saul, încă suflând ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului, a mers la arhiereu şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc ca, dacă va afla acolo pe vreunii, atât bărbaţi cât şi femei, că merg pe Calea aceasta, să-i aducă legaţi la Ierusalim. Şi a fost că pe când mergea el şi se apropia de Damasc, deodată o lumină din cer a strălucit împrejurul lui.(a)

Şi, căzând el la pământ, a auzit un glas, zicându-i: „Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?“
Iar el a zis: „Cine eşti, Doamne?“ Şi glasul i-a zis: „Eu sunt Iisus, Cel pe care tu Îl prigoneşti (b). Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă“ (c).

Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: „Doamne, ce voieşti Tu să fac?“ Iar Domnul i-a zis: „Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci“.>> (Fapte 9, 1-6)

[ a)Înţelesul complet este acela că lumina, foarte strălucitoare, l-a învăluit din toate părţile; în acelaşi timp încercuind-l şi acoperindu-l.
b)Prigonindu-i pe creştini, Saul Îl prigonea pe Însuşi Iisus, Care Se identifică cu cei ce cred în El şi-I urmează (cf. Mt 25, 40, 45).
c) Nu poţi lupta împotriva lui Iisus fără să te răneşti. Caz celebru în istorie: Iulian Apostatul.]



<<Şi a fost că'n timp ce mergeam eu şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată din cer o lumină mare a strălucit împrejurul meu . Şi am căzut la pământ şi am auzit un glas zicându-mi: "Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?" Iar eu am răspuns: "Cine eşti, Doamne?" Zis-a către mine: "Eu sunt Iisus Nazarineanul, Cel pe Care tu Îl prigoneşti". Astfel că'n timp ce mergeam şi la Damasc cu putere şi însărcinare de la arhierei, Iar cei ce erau cu mine au văzut lumina şi s'au înfricoşat, dar glasul Celui ce-mi vorbea nu l-au auzit. Şi am zis: "Ce să fac, Doamne?" Iar Domnul mi-a zis: "Ridică-te şi mergi în Damasc şi acolo ţi se va spune despre toate cele ce ţi s'au rânduit să faci". Şi pentru că din pricina strălucirii acelei lumini nu mai vedeam, am venit în Damasc fiind dus de mână de către cei ce erau împreună cu mine. Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios după lege, mărturisit de toţi Iudeii care erau în Damasc, a venit la mine şi, stându-mi alături, mi-a zis: Frate Saule, recapătă-ţi vederea! Şi eu în chiar ceasul acela l-am putut vedea. Iar el a zis: Dumnezeul părinţilor noştri pe tine de mai'nainte te-a ales, pentru ca voia Lui s'o cunoşti şi pe Cel-Drept să-L vezi şi din gura Sa să auzi; că'n faţa tuturor oamenilor Îi vei fi Lui martor despre cele ce ai văzut şi ai auzit. Şi acum, ce mai zăboveşti? Ridică-te şi botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând numele Său.>>(Fapte 22, 6-16)


<<Astfel că'n timp ce mergeam şi la Damasc cu putere şi însărcinare de la arhierei, în calea mea, o, rege, am văzut în miezul zilei o lumină din cer mai puternică decât strălucirea soarelui, strălucind împrejurul meu şi al celor ce mergeau cu mine. Şi căzând noi toţi la pământ, eu am auzit un glas zicându-mi în limba evreiască: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Greu îţi este să loveşti cu piciorul în ţepuşă. Iar eu am zis: Cine eşti, Doamne?Iar Domnul a zis: „Eu sunt Iisus, Cel pe care tu Îl prigoneşti. Dar scoală-te şi stai pe picioarele tale; că spre aceasta M'am arătat Eu ţie, să te rânduiesc slujitor şi martor, şi al celor pe care le-ai văzut, şi al celor întru care Mă voi arăta ţie , alegându-te pe tine din popor şi din neamurile la care te trimit să le deschizi ochii, pentru ca ele să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de la stăpânirea lui Satan la Dumnezeu, pentru ca să primească ele iertarea păcatelor şi parte cu cei ce prin credinţa'n Mine s'au sfinţit”.>>
(Fapte 26, 12-18)
(Biblia, Versiunea Anania, www.dervent.ro )

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Nastya

Cand a vazut lumina si a auzit glasul Mantuitorului Iisus Hristos, Saul s-a schimbat brusc. Cand a vazut lumina si a auzit glasul Mantuitorului Iisus Hristos Saul nu era „vrednic” dar a fost ales sa devina VREDNIC.

Consider că aţi precizat un criteriu absolut decisiv al autenticităţii experierii Luminii: schimbarea. Înduhovnicirea celui care trăieşte această experienţă.
(Oare câţi oameni s-au schimbat, convertindu-se şi înduhovnicindu-se, ori, pur şi simplu luîndu-şi mai în serios pocăinţa, ca urmare a "luminii" din pozele respective? Să fiu iertat, dar dacă lumina aceea ar fi fost ceea ce crede Cătălin, noi cei de pe forum, mai ales cei care cred că ea e har, am fi fost deja alţi oameni... Aşa consider.)

Cât priveşte vrednicia lui Saul, însuşi Apostolul vorbeşte despre ea, în mai multe locuri din Epistole. Cu toate acestea, numeroşi teologi atrag atenţia deseori că Saul nu era un oarecare om, fără însuşiri remarcabile ci, tocmai pentru că era foarte credincios, instruit şi hotărât (în credinţa lui pe care o moştenise de la părinţi şi pe care o şlefuise la şcoala lui Gamaliel) Domnul l-a ales pentru minunata slujire. (Mai sunt, desigur, şi alte motive ale alegerii lui Saul, pe care Dumnezeu nu le-a ascuns de noi ci le-a revelat prin vasele Lui alese.)
Dumnezeu nu mutilează personalitatea omului ci o respectă, o orientează către mântuire, în acord cu Planul Său de Părinte Iubitor.

[catalin2]

În prealabil postat de cezar_ioan

Consider că aţi precizat un criteriu absolut decisiv al autenticităţii experierii Luminii: schimbarea. Înduhovnicirea celui care trăieşte această experienţă.
(Oare câţi oameni s-au schimbat, convertindu-se şi înduhovnicindu-se, ori, pur şi simplu luîndu-şi mai în serios pocăinţa, ca urmare a "luminii" din pozele respective? Să fiu iertat, dar dacă lumina aceea ar fi fost ceea ce crede Cătălin, noi cei de pe forum, mai ales cei care cred că ea e har, am fi fost deja alţi oameni... Aşa consider.)

Aceasta experienta o pot trai cei care iau si contact cu harul, nu doar cei ce il privesc doar. De exemplu ucenicii Sfantului Serafim si Parintelui Paisie, ambii nu doar au vazut, erau si in lumina emanata de cei doi sfinti. Altul e cazul iudeilor, care doar vedeau acea lumina. La fel si in alte cazuri, cand doar vedeau acea lumina. De exemplu Lumina de la Iersualim, e tot o lumina nemateriala la inceput. Una este s-o privesti in poze si alta e sa fii acolo. Dar minunile nu duc intotdeauna la sporire duhovniceasca. De exemplu Iisus a facut o multime de minuni dar iudeii au ramas la fel, ba chiar L-au si rastignit. Cu atat mai mult o poza.

Pe site-ul nostru, crestin ortodox, gasiti cartea: "Teologia mistica", "Teologia mistica a Bisericii de Rasarit", de Vladimir Lossky
Daca aveti ragaz, cititi macar capitolul „Lumina dumnezeiasca”:
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...sca-82725.html

Poate cititi si:
Preasfintitul Corneliu, Episcopul Husilor, „Schimbarea la Fata a Domnului descopera lumina cea pururea fiitoare”
http://www.crestinortodox.ro/sarbato...re-141496.html

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Nastya

Pe site-ul nostru, crestin ortodox, gasiti cartea: "Teologia mistica", "Teologia mistica a Bisericii de Rasarit", de Vladimir Lossky
Daca aveti ragaz, cititi macar capitolul „Lumina dumnezeiasca”:
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...sca-82725.html

Poate cititi si:
Preasfintitul Corneliu, Episcopul Husilor, „Schimbarea la Fata a Domnului descopera lumina cea pururea fiitoare”
http://www.crestinortodox.ro/sarbato...re-141496.html

Mulţumesc frumos!
Voi răsfoi chiar acum şi voi încerca să studiez mâine.
Mulţumesc, Doamne ajută!

Mi-a fost greu sa aleg un fragment din cartea lui Vladimir Lossky:

<<Cei mai multi dintre Parintii care au vorbit despre Schimbarea la Fata confirma natura necreata, dumnezeiasca, a luminii care s-a aratat Apostolilor. Sfintul Grigorie de Nazianz, Sfintul Chiril al Alexandriei, Sfintul Maxim Marturisitorul, Sfintul Andrei Criteanul, Sfintul Ioan Damaschinul, Sfintul Simeon Noul Teolog, Eftimie Zigaben se exprima in acest sens si ar fi foarte imprudent sa se interpreteze aceste texte ca fiind o emfaza retorica.

Sfintul Grigorie Palama dezvolta aceasta invatatura in raport cu problema trairii mistice. Lumina pe care au vazut-o Apostolii pe Muntele Tabor este proprie lui Dumnezeu prin fire. Vesnica, nesfirsita, existind in afara de timp si spatiu, ea aparea in teofaniile Vechiului Testament ca slava a lui Dumnezeu: aparitie inspaimintatoare si de nesuportat pentru creaturi, fiind exterioara, straina firii omenesti inainte de Hristos, in afara Bisericii.

Pentru aceasta, dupa Sfintul Simeon Noul Teolog, Pavel pe drumul Damascului, neavind inca credinta in Hristos, a fost orbit si trintit la pamint de aparitia luminii dumnezeiesti. Dimpotriva, Maria Magdalena, dupa Sfintul Grigorie Palama, a putut vedea lumina Invierii care umplea mormintul si facea sa se vada tot ce se afla in el, cu tot intunericul noptii, "ziua vazuta" neluminind inca pamintul; tot aceasta lumina a facut-o sa vada ingerii si sa vorbeasca cu ei. In clipa Intruparii, Lumina dumnezeiasca s-a concentrat, ca sa spunem asa, in Hristos, Dumnezeu-Omul, in care salasluia trupeste plinatatea dumnezeirii.

Aceasta inseamna ca firea umana asumata de Hristos era indumnezeita prin unirea ipostatica cu firea divina; ca Hristos, in timpul vietii Sale pamintesti, a stralucit totdeauna lumina dumnezeiasca, ramasa nevazuta pentru cea mai mare parte dintre oameni. Schimbarea la Fata nu a fost un fenomen circumscris in timp si spatiu: in acel moment, pentru Hristos, chiar in firea Sa umana, nu s-a produs nici o schimbare, ci schimbarea s-a produs in constiinta Apostolilor care, pentru un anumit timp, au primit puterea de a vedea pe Invatatorul lor asa cum era El, stralucind de lumina cea vesnica a dumnezeirii Sale. Pentru Apostoli, aceasta era o iesire din istorie, incunostiintare despre realitatile cele vesnice.

Sfintul Grigorie Palama spune in cuvintul sau la Schimbarea la Fata: "Lumina Schimbarii la Fata a Domnului nu a inceput si nu a luat sfirsit; ea a ramas necircumscrisa (in timp si spatiu) si imperceptibila simturilor, cu toate ca a fost vazuta cu ochii trupesti..., dar printr-o transmutare a simturilor lor, ucenicii Domnului trecura de la trup la Duh".

Pentru a vedea Lumina dumnezeiasca cu ochii trupesti, asa cum au vazut-o ucenicii Domnului pe Muntele Tabor, trebuie sa ne impartasim din aceasta lumina, sa fim preschimbati de ea intr-o masura mai mica sau mai mare. Experienta mistica presupune deci o schimbare a firii noastre, preschimbarea prin har. Sfintul Grigorie Palama spune in chip lamurit: "Cel care participa la energia dumnezeiasca... ajunge el insusi, intr-un fel, lumina; el este unit cu Lumina si, o data cu Lumina, el vede cu o deplina constiinta de sine tot ceea ce ramine ascuns celor ce nu au acest har; el depaseste astfel nu numai simturile trupesti, ci si tot ceea ce poate fi cunoscut (prin inteligenta)..., caci cei curati cu inima Il vad pe Dumnezeu... care, fiind Lumina, salasluieste in ei si li se descopera celor care Il iubesc, preaiubitilor Lui". >>
(Vladimir Lossky, "Teologia mistica", "Teologia mistica a Bisericii de Rasarit", Capitolul 11, Lumina dumnezeiasca)

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...sca-82725.html

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Nastya

Sfintul Grigorie Palama spune in cuvintul sau la Schimbarea la Fata: "Lumina Schimbarii la Fata a Domnului nu a inceput si nu a luat sfirsit; ea a ramas necircumscrisa (in timp si spatiu) si imperceptibila simturilor, cu toate ca a fost vazuta cu ochii trupesti..., dar printr-o transmutare a simturilor lor, ucenicii Domnului trecura de la trup la Duh".

Pentru a vedea Lumina dumnezeiasca cu ochii trupesti, asa cum au vazut-o ucenicii Domnului pe Muntele Tabor, trebuie sa ne impartasim din aceasta lumina, sa fim preschimbati de ea intr-o masura mai mica sau mai mare. Experienta mistica presupune deci o schimbare a firii noastre, preschimbarea prin har.

Excepţionale precizări!
Săru-mâna, domnule Nastya, mare bine ne-aţi făcut cu aceste selecţii şi cu trimiterile spre cărţile potrivite.
Dumnezeu să vă răsplătească!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de catalin2

Aceasta experienta o pot trai cei care iau si contact cu harul, nu doar cei ce il privesc doar. De exemplu ucenicii Sfantului Serafim si Parintelui Paisie, ambii nu doar au vazut, erau si in lumina emanata de cei doi sfinti. Altul e cazul iudeilor, care doar vedeau acea lumina. La fel si in alte cazuri, cand doar vedeau acea lumina. De exemplu Lumina de la Iersualim, e tot o lumina nemateriala la inceput. Una este s-o privesti in poze si alta e sa fii acolo. Dar minunile nu duc intotdeauna la sporire duhovniceasca. De exemplu Iisus a facut o multime de minuni dar iudeii au ramas la fel, ba chiar L-au si rastignit. Cu atat mai mult o poza.

De acord, intră în joc şi credinţa, împietrirea inimii omului, precum şi intervenţia expresă a lui Dumnezeu (Care poate trimite un duh de orbire, cum aflăm mai des în VT).