[Decebal]

În prealabil postat de Dan-Constantin

Sa inchei in topicul acestui thread,eu cred ca homosexualii vor fi acceptati si vor avea drepturi depline inclusiv sa adopte copii,peste un timp vor fi acceptati si casatoriti si de B.O.,,care nu va putea incalca drepturile omului''(sper sincer sa nu fie asa!)dar cam incolo se indrepta(parerea mea imi cer iertare sper sa gresesc),

Domnule Dan-Constantin, nu avem de unde să ştim dacă lucrurile vor sta catastrofal. Suntem într-o bătălie, pe care o putem câştiga sau pierde; nu este bine să gândiţi că deja am pierdut războiul, şi mai ales nu este creştinească această lipsă de speranţă. Totul se joacă în acest caz şi putem sau nu să izbândim. Însă suntem într-o situaţie în care lucrurile depind foarte mult de noi, de ce se întâmplă în interiorul României, nu este o situaţie în care adversarul să fie într-o poziţie extrem de favorabilă şi faţă de care să nu putem riposta.

În prealabil postat de Dan-Constantin

noi,,poporul'' vom face galagie pe forumuri, vom stringe semnaturi, citiva vom iesi in strada degeaba cum am mai iesit (ex cind il dadea strada jos pe basescu si 99,99% privea la televizor dar ,,erau'' cu sufletul linga cei din strada ca de au locuri de munca au copii au familii si iresponsabilii din strada nu, ei erau cei,,responsabili'') si apoi vom accepta tacit tot ce ne vor impune cei ce au de impus.

Este adevărat ceea ce spuneţi, faptul că nu există solidaritate între români, faptul că societatea s-a atomizat atât de mult, faptul că marea majoritate a celor care au o situaţie nu se solidarizează cu ceilalţi care văd fărădelegile reale sau potenţiale, şi deci faptul că nu există o luptă comună împotriva potrivniciilor, faptul că Biserica nu mobilizează oamenii etc.

Cred că astea sunt învăţăminte, şi poate trebuia să învăţăm şi noi ceva de la Lenin, şi anume lupta pentru putere, valoarea pe care o are puterea, şi în special aici puterea politică. Prin urmare de noi depinde să ne organizăm în partide, asociaţii între care să existe unitate, iar nu să aşteptăm să ne facă duşmanii străini sau de interior partide. Şi alt învăţământ este că, dacă credem că avem ceva cu adevărat de spus pe lumea asta, ceva mântuitor, ori să mergem noi să încercăm să ajungem între clericii Bisericii, ori să luptăm, în special în grup şi mai ales la nivel de idei, pentru ca clericii să încline în favoarea adevărului şi a dreptăţii, iar nu în favoarea tăcerii, compromisurilor etc. Ce să mai aşteptăm de la alţii? Numai de la Dumnezeu mai putem aştepta biruinţă şi numai de la conlucrarea noastră cu Dumnezeu!