Aparent Off-topic

<<Domnul ne iubeşte fără sfârşit pe noi, păcătoşii, şi dă omului pe Duhul Sfânt, şi prin Duhul Sfânt sufletul cunoaşte pe Domnul şi îşi găseşte fericirea în El, Îi mulţumeşte şi-L iubeşte, şi în marea lui bucurie îi este milă de întreaga lume şi doreşte cu tărie ca toţi oamenii să cunoască pe Dumnezeu, pentru că Domnul Însuşi doreşte aceasta pentru toţi.

Însă, într-adevăr, aceasta este cu putinţă numai prin har, chiar şi într-o mică măsură. Dar, fără har, sufletul e asemenea unui dobitoc.

Cât îmi e milă de oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu. Dar noi, creştinii ortodocşi, suntem norocoşi pentru că Îl cunoaştem pe Dumnezeu. Ne-a învăţat Duhul Sfânt. El ne învaţă să-i iubim pe vrăjmaşi.>>
(Sfântul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, Editia a IV-a revizuita, Studiu introductiv si traducere: diac. Ioan I. Ica jr., Editura DEISIS, Sibiu, pag. 275)>>


Fara sa ne simtim jigniti, uitati ce ne propune un text de pe site-ul nostru crestin ortodox:

<<Experienta stiintei moderne dovedeste ca animalele pot fi mai mult decat s-a crezut multa vreme despre ele. Fara sa acceptam unele exagerari care se fac in acest sens, potrivit carora animalele pot deveni superioare omului, tinem totusi sa amintim un pasaj interesant al Psalmistului. In psalmul 103, "puii leilor mugesc ca sa apuce si sa ceara de la Dumnezeu hrana lor". Iata un amanunt de scandal atat pentru materialisti, cat si pentru misticii minori care, atribuind omului trairea metafizica, gandeau ca l-au separat pentru totdeauna de lumea animala. Animalele se roaga, traiesc o relatie tainica cu Dumnezeu, iar Dumnezeu le poarta de grija, deoarece ele sunt destinate omului - faptura iubita a lui Dumnezeu, rodul iubirii Creatorului. De aceea Noe primeste porunca sa ia cu sine in corabie nu doar din "animalele curate", ci chiar si din cele "necurate", cate o pereche, "ca sa le pastreze soiul pentru tot pamantul" (Fc. 7, 2), iar proorocul David spune: "oameni si dobitoace vei izbavi Doamne" (Ps. 35, 6).>>



<<Iata, in cateva cuvinte, ratiunea dupa care cel ce se desparte de Dumnezeu devine mai rau decat dobitocele si chiar decat dracii. De fapt, acesta este mesajul evanghelic, care intervine obsedant mai ales in epistolele pauline: "Au nu stiti ca celui ce va dati spre ascultare robi, sunteti robi aceluia caruia va supuneti; fie ai pacatului spre moarte, fie ai ascultarii spre dreptate" (Rom. 6, 16). "Caci si noi eram alta data fara de minte [fara ratiune, ca si dobitoacele], neascultatori, amagiti, slujind poftelor si multor feluri de desfatari, petrecand viata in rautate si pizmuire, urati fiind si urandu-ne unul pe altul; iar cand bunatatea si iubirea de oameni a Mantuitorului nostru Dumnezeu s-au aratat, El ne-a mantuit nu din faptele cele intru dreptate savarsite de noi, ci dupa a lui indurare, prin baia nasterii celei de a doua si prin innoirea Duhului Sfant" (Tit 3, 3-4).>>



<<Daca am vazut ca si animalele se roaga (si se stie ca au si constiinta mortii), despre om trebuie sa spunem ca el nu numai ca se roaga, ci are posibilitatea sa devina ca si Dumnezeu, si nu numai ca are constiinta mortii, dar are puterea, data de Hristos, sa devina nemuritor! Asadar, ceea ce il deosebeste pe om de dobitoc, este calitatea de a-si insusi o invatatura concreta si corecta despre Dumnezeu, pe care sa o transmita si altora. Omul are sadita in fiinta sa nevoia de a raspandi stiinta despre Dumnezeu, exprimata in psalmul 50: "invata-voi pe cei faradelege caile tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce". Indeplinind aceasta conditie, omul incepe sa nu mai fie dobitoc, pentru a deveni ceva mai mult.>>

Ierodiacon Savatie Bastovoi, „Omul - chip al lui Dumnezeu si chip al animalului”
http://www.crestinortodox.ro/editori...lui-70283.html