Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Așadar, înțelegerea unei totale separări, în sensul de nimic în comun între ale Dumnezirii și ale omului rătăcit, între cultura Duhului și cultura lumească, punerea în opoziție flagrantă a Învățăturii Domnului cu învățătura lumii, este după mine o mare neînțelegere care chinuie și înșală mințile oamenilor. Și prilej veșnic de război în om și între oameni.
Hristos respectă cultura omului căzut, a lui Adam zgornitul din Eden, pentru că acea cultură post-edenică a păstrat mereu ceva din Cultura Raiului.
Ba, mai mult, îți place ori ba, dar așa cum și tu ai dat uneori semn că înțelegi, toată cultura lumii, toate realizările minții omenești au purtat mereu o oarecare pecete ȘI a participării Duhului. Fără aceasta, de fapt, nu ar fi fost posibil nimic. Nici o rezolvare, nici o creație, fie ele și greșite (din pricina nepriceperii, a nedesăvârșirii omului).
|
Mai sus, în postarea anterioară era vorba doar despre opoziție, dar vedem că nuanțările au avansat. Dar au avansat tot pe o cale greșită, pentru că întru adevăr există o totală separare, dintr-un anumit punct de vedere, între cultura Duhului și cultura lumii, iar această separare este dată de și constă în Însuși Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt face și diferența și separația, oricât ar vrea unii să amestece lumina cu întunericul, binele că răul, sfințenia cu lumescul, pe cei duhovnicești cu cei lumești ori cu cei eretici.
Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Puritatea și noutatea atribuite lui Hristos poate fi adunată, până la un punct (unde vine ceva ireductibil la cele ce găsim "pe jos"), din miile de culturi lumești ale istoriei omenirii. Dacă Hristos nu se arăta în lume, eu sunt convins că oamenii L-ar fi construit în minte, cu vremea, tocmai pentru că aveau de unde să-L "recupereze": din culturile lumii, selectînd și îmbinînd cu migală și geniu. Dar nu ne-ar fi fost de prea mult folos! Categoric nu ar fi fost mântuitor, ci doar o sublimă imagine printre altele, dar la fel de sterilă ca și ele, la fel de neputincioasă să ne elibereze din moarte.
|
Frate Cezare, încă o dată nu văd decât afirmații fără acoperire, și nu aștept decât să îți pregătești argumentele dacă ai cumva de gând ca cineva să ia de bun
propriile-ți învățături, care te asigur și voi demonstra, ție și altora, că
nu sunt creștine și că sunt greșite. Dar mai întâi eu spun că este cazul ca să aduci ceva în sprijinul afirmațiilor, că de poezii e lumea plină, frate Cezare.
Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Ceea ce aduce Hristos cu adevărat mântuitor nu este cultura nouă a Lumii Lui cerești, duhovnicești, de care omenirea nu era cu totul străină. "Noul" adus de Hristos este moartea lui Dumnezeu pe Cruce. (Și astfel omorârea morții intrate în lume prin păcat.) (...)
În această "noutate", în Jertfă, stă singura componentă cu adevărat nouă, absolut inedită, originală și irepetabilă sub soare, a Culturii Dumnezeirii. Iisus nu a inovat cultural, nu a fost un geniu al Carpaților ca domnul Pleșu ori ca domnii Patapievici și Liiceanu. Ci Este în vecii vecilor: Făptuitorul! Răstignitul! Iubirea ucisă pe cruce de oameni înșelați și strâmbați și cu totul nedeplini, deși altminteri destul de luminați. (De aceea, printre altele, Domnul nici nu desființează Legea veche, ci "doar" o plinește.)
|
Din felul în care pui între ghilimele "noul" și "noutatea" pare-se că pentru dumneata nici Jertfa nu ar fi cu adevărat noul și noutatea.
Și după cum am mai spus,
pentru noi, creștinii ortodocși, mai există și alte lucruri noi, sau noutatea este mai deplină și se prezintă într-un chip mai deplin, anume noutatea nu se oprește la Jertfă, ci conține și Învierea, Înălțarea la Cer, Pogorârea Duhului Sfânt. Nu spun că ar sta lucrurile altfel și pentru dumneata, dar din felul în care persiști în două postări în aceeași doctrină ciuntită, cred că obiecțiile mele sunt foarte binevenite.