Interpretarea scripturii - de ce?

[cezar_ioan]

Cultura lumii în care "poposeşte" Hristos era un amestec foarte complex de lucruri drepte şi strâmbe. Înşişi oamenii au fost şi sunt şi azi un amestec. Pe lumea asta, în care S-a întrupat Cuvântul, totul e un amestec, de bune şi rele, de toate...
Hristos nu desfiinţează culturile, că erau un amestec. Nu omoară oameni, că erau un amestec. Nici măcar pe demoni nu-i extirpă, că ... erau un amestec (păstrau chipul lui Dumnezeu în ei). Iar neghina va fi vânturată abia la sfârşit, altminteri s-ar pierde toată recolta... Iar oile de capre tot la vremea despărţirii vor fi separate, că altfel s-ar pierde turma. Aşa e dealtfel şi în om, în fiecare: nu omori nimic, că altminteri omori totul. Doar hrăneşti ce e de hrănit, îţi vezi de oile din tine, de grâu, de roadele bune... Pe celelalte doar le ignori, cât e posibil, iar când nu e posibil se cheamă că păcătuieşti şi mergi de te spovedeşti. Asta-i tot, restu-i iluzie otrăvitoare, care ţine pe om în stagnare iar nu în creştere duhovnicească.

Dumnezeu e AMIN, iar nu un mare zeu numit "NU". El face, iar noi asemenea; porunca e ce să faci ("Iubeşte...") iar nu ce să nu faci. Ce să faci cu folos, că toate sunt permise dar numai unele sunt cu folos.

Aşadar, înţelegerea unei totale separări, în sensul de nimic în comun între ale Dumnezirii şi ale omului rătăcit, între cultura Duhului şi cultura lumească, punerea în opoziţie flagrantă a Învăţăturii Domnului cu învăţătura lumii, este după mine o mare neînţelegere care chinuie şi înşală minţile oamenilor. Şi prilej veşnic de război în om şi între oameni.

Hristos respectă cultura omului căzut, a lui Adam zgornitul din Eden, pentru că acea cultură post-edenică a păstrat mereu ceva din Cultura Raiului.
Ba, mai mult, îţi place ori ba, dar aşa cum şi tu ai dat uneori semn că înţelegi, toată cultura lumii, toate realizările minţii omeneşti au purtat mereu o oarecare pecete ŞI a participării Duhului. Fără aceasta, de fapt, nu ar fi fost posibil nimic. Nici o rezolvare, nici o creaţie, fie ele şi greşite (din pricina nepriceperii, a nedesăvârşirii omului).

Puritatea şi noutatea atribuite lui Hristos poate fi adunată, până la un punct (unde vine ceva ireductibil la cele ce găsim "pe jos"), din miile de culturi lumeşti ale istoriei omenirii.
Dacă Hristos nu se arăta în lume, eu sunt convins că oamenii L-ar fi construit în minte, cu vremea, tocmai pentru că aveau de unde să-L "recupereze": din culturile lumii, selectînd şi îmbinînd cu migală şi geniu. Dar nu ne-ar fi fost de prea mult folos! Categoric nu ar fi fost mântuitor, ci doar o sublimă imagine printre altele, dar la fel de sterilă ca şi ele, la fel de neputincioasă să ne elibereze din moarte.

Ceea ce aduce Hristos cu adevărat mântuitor nu este cultura nouă a Lumii Lui cereşti, duhovniceşti, de care omenirea nu era cu totul străină. "Noul" adus de Hristos este moartea lui Dumnezeu pe Cruce. (Şi astfel omorârea morţii intrate în lume prin păcat.) Aceasta, oricât de prefigurată, teoretizată, proorocită şi imaginată ar fi fost, ei bine, nu ar fi fost de nici un folos. Pentru că nu exista nimeni, absolut nimeni fără de păcat, cu totul sfânt. A trebuit, deci, să o facă pentru om Însuşi Dumnezeu. Sfântul sfinţilor.

În această "noutate", în Jertfă, stă singura componentă cu adevărat nouă, absolut inedită, originală şi irepetabilă sub soare, a Culturii Dumnezeirii.
Iisus nu a inovat cultural, nu a fost un geniu al Carpaţilor ca domnul Pleşu ori ca domnii Patapievici şi Liiceanu.
Ci Este în vecii vecilor: Făptuitorul! Răstignitul! Iubirea ucisă pe cruce de oameni înşelaţi şi strâmbaţi şi cu totul nedeplini, deşi altminteri destul de luminaţi. (De aceea, printre altele, Domnul nici nu desfiinţează Legea veche, ci "doar" o plineşte.)

P.S. Atât am avut de spus pe acest topic. Domnul cu voi! Acum eu îmi iau mingea şi plec. Apropos, cu cine ţii?...:) Că despre Pelerin m-am lămurit, nu ştie fotbal (ţine cu englezoii ăia infatuaţi, ca şi mine dealtfel, ce eroare...)