Partea a-II-a

Mai mult Maica careia urma sa-i treaca sabia durerii prin suflet este degradata la nivelul durerii unei broaste sau poate mai jos de atat:,,si ea a avut trei copii care au fost omorati de roata unei carute si nu a mai plans dupa ei.".Reactia Fecioarei,este o impietate sa pun numele ei in acest context popular mizerabil,este demna de o zeitate pagana,furioasa ca natura prin fiintele ei nu se supune ei si o blesteama pe impertinenta broasca,vinovata la randul ei de faptul ca zeita respectiva batea campii aiurea pe undeva prin Ierusalim in loc sa fie alaturi de Fiul ei si era in intarziere.Din punct de vedere al cunostiintelor stiintifice nici macar nu are rost sa comentam continutul blestemului,este de o absurditate pe care doar o ,,evlavie"de sant combinata cu o totala si iremediabila neagra incultura le puteau genera.Nu conteaza,imaginea are ritm,broastele inteleg oamenii si oamenii blesteama broaste pentru ca ultimele nu trec raul cu ei in spate.Ce aberatie in acesta interpretare populara a unor evenimente biblice sau mai bine zis o adaptare la cat putea intelege acest segment al spiritului popular si totusi ca sa nu fiu complet critic as spune ca aici spiritul popular primitv poate a incercat,nereusit si ametit,sa copieze cumva scena blestemarii smochinului de catre Mantuitor.O copie intr-o oglinda sparta si deformata a unei scene biblice cu profunde intelesuri adaptata aici unui conflict al orgoliilor intre o fiinta umana si o broasca,cu motivatiile lor atat de lumesti si chiar animalice.In fata unei asemenea aberatii nu iti ramine decat sa spui cu tristete: ,,Dies irae, dies illa,solvet saeclum in favilla."

In schimb salcia(nu are rost sa discutam amanunte de tipul cat de lat era raul si cam ce ramuri trebuia sa aiba)rezoneaza cumva cu graba eroinei povestirii si se face luntre si punte(la propriu)depasind marginirea broastei,de unde rezulta ca inteligenta unui copac este superioara inteligentei unui animal.Si eroina sufera o transformare,trecere de la starea de zeita manioasa la zeita naturii care binecuvanteaza(o fi o alta reminiscenta a mitului ancestral despre maica pamantului?)multumita ca macar un copac o asculta o binecuvanteaza pe salcie cu aspcte ce tin de povestile cu Feti-Frumosi si mai putin cu realitatea.Va asigur ca o salcie nu rodeste in desert sa spunem si nici macar in orice locatie in jurul Iersalimului.Simbioza om-natura depaseste simbioza om-animal si astfel o intreaga istorie este rescrisa datorita unei salcii care macar a avut bunul-simt sa intervina pentru a nu asista si la,in mod grotesc,reeditarea mersului Mantuitorului pe apa.Nu se poate spune ca spiritul popular nu a avut limite,pana si pentru el erau deja parca prea multe ingrediente demne de povesti care mai bine nu s-ar spune,imbalsamate intr-un sentimentalism popular ieftin,patetic in cadrul lui lacrimogen,dupa ce realitatile istorice au fost spoliate de orice inteles teologic profund.

In loc de final.Aceea povestioara retarda,ascunsa sub vesnica scuza populara lasa numita ,,se spune" nu contine nimic biblic,nimic istoric si nimic teologic.Ea contine,pentru toate motivele gresite,dorinta populara de a consemna in posteritatea fantasticului ceea ce divinitatea nu a gasit de cuviinta sa consemneze in realitatea textului istoric.Este o lovitura data imaginii istorice si reale a Maicii Domnului,nu are nimic evalvios in ea,o transforma intr-o fiinta asemenea zeitatilor pagane(de unde abordarea populara respectiva s-a si nascut si de unde isi trage si seva falsificarii)umbland departe de evenimente cruciale,parca avand ceva mai bun de facut,blestemand si binecuvantand arbitrar animale si copaci,nemultumita sau multumita in functie de reactia acestora la propria ei culpa.Este o imagine clasica aproape de ,,asa nu"in comparatie cu textul biblic si daca acesta povestioara sordida ar fi singura de acest tip atunci nu ar fi o tragedie.Nu este singura,este doar un mic avanpost al intunecimii mintii populare inca dependenta de paganism,pe care credinta adevarata si realitatea istorica ar trebui sa o extermine fara regrete,nu aduce nimic bun,decat strainii simbioze intre crestinism si paganism,o unire contra firii si contra Duhului,in care paganismul nu este ,,increstinat"ci el paganizeaza crestinismul,il arunca in negura pe care este destinat sa o invinga odata pentru totdeauna,prin puterea Duhului si in contra bigotismului si inculturii.

O sa inchei,in contra acelei imagini pagane,cu un citat din Nicolae Steinhardt: ,,Nu-mi este ruşine să mi-o închipui pe Maica Domnului zbătându-se, cerând, implorând, intervenind, stăruind; după cum nu-mi este ruşine a mi-o închipui copilăreşte – dar nu eretic – alergând la poarta raiului cu o chisea de argint în mână şi cu mahrama pe braţ ca să întâmpine pe mucenicii Fiului ei, să le ureze bun venit, să-i îmbie cu neînchipuit de bună dulceaţă şi să le şteargă sudoarea frunţii şi sângele cu mahrama ei cea sfântă.".Acesta este o imagine frumoasa a Maicii,care ar trebui mereu sa primeze daca tot vorbim de imaginatie, in fata acelei parti a spiritului popular primitiv care inca doarme in constiinta cu zeite pagane furioase,blestamand broaste insensibile si trecand peste ape cu ajutorul unor copaci piosi.Macar este o privire a imaginatiei ridicata spre Cer si spre realitatile lui si nu coborata spre basme pamantesti fara nici un Dumnezeu.