Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Decebal, repet că fraza respectivă am luat-o din carte, din Manualul de Dogmatică. Acum am și acces la carte și pot fi mai precis: Capitolul "Dumnezeu Sfințitorul", subcapitolul "Harul divin mântuitor. Însușirile lui", pagina 213, ediția a opta, 2007 (...) Acuma ce să facem, atât eu cât și tu: avem de ales dacă luăm de bun textul manualului pentru seminar, sau emitem ipoteza că s-a strecurat acolo o greșeală. E posibil să fie și o greșeală, nu neg asta. Multe manuale mai au și erori, că sunt oameni și autorii lor, oricât de buni în domeniul respectiv.
|
Nu tot ce scrie într-un manual de Dogmatică ortodoxă, și mai ales într-unul de seminar, este dogmă. Sunt multe lucruri care nu sunt efectiv stabilite ca dogme, multe care se discută, sunt discutabile, și (poate) se vor discuta. Deși se vede că lucrurile nu se prea discută, ortodocșii nu prea au cultura dialogului, la ei merge mai degrabă băgatul pumnului în gură sau trecerea cu indiferență peste ceilalți, să nu cumva să se emancipeze oamenii, să nu cumva oamenii să ajungă mult mai aproape de adevăr, cel puțin la nivel intelectual, toate astea mascate sub ipocrita și de multe ori ticăloasa scuză a ferelii de "sminteală".