Mantuirea in afara Bisericii

[Decebal]

În prealabil postat de cezar_ioan

Decebal, repet că fraza respectivă am luat-o din carte, din Manualul de Dogmatică. Acum am şi acces la carte şi pot fi mai precis: Capitolul "Dumnezeu Sfinţitorul", subcapitolul "Harul divin mântuitor. Însuşirile lui", pagina 213, ediţia a opta, 2007 (...) Acuma ce să facem, atât eu cât şi tu: avem de ales dacă luăm de bun textul manualului pentru seminar, sau emitem ipoteza că s-a strecurat acolo o greşeală. E posibil să fie şi o greşeală, nu neg asta. Multe manuale mai au şi erori, că sunt oameni şi autorii lor, oricât de buni în domeniul respectiv.

Nu tot ce scrie într-un manual de Dogmatică ortodoxă, şi mai ales într-unul de seminar, este dogmă. Sunt multe lucruri care nu sunt efectiv stabilite ca dogme, multe care se discută, sunt discutabile, şi (poate) se vor discuta. Deşi se vede că lucrurile nu se prea discută, ortodocşii nu prea au cultura dialogului, la ei merge mai degrabă băgatul pumnului în gură sau trecerea cu indiferenţă peste ceilalţi, să nu cumva să se emancipeze oamenii, să nu cumva oamenii să ajungă mult mai aproape de adevăr, cel puţin la nivel intelectual, toate astea mascate sub ipocrita şi de multe ori ticăloasa scuză a ferelii de "sminteală".