În prealabil postat de sophia
1. Nu cred ca exista opozitie, sau conflict intre psohoterapie si Biserica. Lumea nu este lamurita. Biserica nu explica clar cum poate sa ajute concret. In plus ele nu se pot si nu trebuie sa fie inlocuite una cu alta, ci ar trebui sa conlucreze. Si ar trebui ca preotii sa capete in facultate si o pregatire psihologica.
2. Ca sa mai lamurim putin. O lista cu anumite cauze concrete al depresiei:
- traume: deces de persoane apropiate, boli grave ale acestora, catastrofe, accidente, sperieturi grave, razboi, viol, etc.
- boli organice grave ale persoanei in cauza
- pierderea locului de munca, somaj indelungat
- mobbing (probleme la locul de lucru cu colegi, sau sefi)
- nereusita profesionala, neimplinire, lipsa de satisfactie la locul de munca (nu ai profesia/meseria pe care ti-ai dorit-o, pentru care esti bun/talentat, sau locul de munca potrivit)
- saracie (nu-ti poti permite lucruri de baza, materiale si sufletesti)
- astenie psihica, fizica
- lipsa de copii (daca iti doresti si nu poti sa faci)
- singuratatea (lipsa de partener(a), prieteni, rude
- probleme familiale: divort, conflicte puternice, asupriri/umiliri indelungate
- cauze genetice, dereglari de metabolism a unor substante (necesita lamuriri) Exista ele intr-adevar?
Si acum, avand lipsa, daca poate cineva sa ne explice cum poate rezolva biserica aceste cauze. Boala se vindeca numai daca dispar cauzele.
Biserica poate in schimb sa ajute la stabilizarea bolii, sau cum sa spun, la in tarirea psihicului, la linistire.
Nici medicul nu poate rezolva aceste cauze, ci ajuta prin terapie la intarire psihica (cu medicamente eventual) prin semnale de alarma catre societate (de ex. angajare in actiuni impotriva somajului, a saraciei etc.), discutii cu membrii familiei implicati.
Medicul te poate ajuta, mai ales in cazurile de astenie puternica prin oprire de la munca, trimitere la cure speciale in sanatorii, concedii medicale prelungite (pentru terapie si refacere corporala).
Si mai spuneam ca preotul, comunitatea din biserica sau chiar credinta in sine pot face si rau, pot accentua o depresie sau alta boala psihica. Asa cum au spus si altii: daca exista conflicte in biserica, daca preotul nu stie sa lucreze cu omul, sa-l "prinda" la pragul prapastiei si in schimb il alunga, daca nu are rabdarea sau timpul sa lucreze cu acel om, sau daca se poarta rau cu el, atunci omul se va imbolnavi mai rau si va si evita biserica.
La fel unele aspecte din credinta care nu sunt suficient lamurite sau adaptate la o persoana si problematica ei, de catre un preot/duhovnic, pot face rau: postul in anumite situatii patologice, fortarea la anumite lucruri, pedepse/canoane mari (nepotrivite), excluderi de la impartasit, anumite aspecte din scripturi etc.
De ex. acele rugaciuni puternice cu blesteme, cu tot felul de ispite insiruite, extremism (habotnicie) (vai, vezi ca aia e pacat si totul e pacat si rau si nu care cumva si autoflagelari si nu stiu mai ce). Sau pedeapsa cu iadul, cu mai stiu e, ca Dumnezeu este rau si te pedepseste rau si nu mai stiu.
Mie de ex. imi fac foarte rau la predici discutiile despre moarte.
Trebuie multa grija cu omul in biserica in general, ca nu stii ce poarta in el (in suflet) si mai ales daca stii ca este bolnav.
Eu nu am sa vorbesc aici despre problemele mele. Totusi as vrea sa intreb ceva legat de o alta persoana, in varsta, din familia mea.
Exista simptome care ma fac sa o "diagnostichez" cu depresie grava. Mi-e teama ca se abandoneaza si asta duce la sfarsit.
Exista cauze suficiente. Este asta o depresie de batranete? Se mai poate face ceva? Exista la batrani si alte mecanisme care pot duce la asa simptome, sau la depresie?
|